Acum 13 ani, vedeam primul meu film 3D, Avatar, si ma minunam de evolutia tehnologiei. Ca intr-un cerc departe de a se inchide (pentru ca mai urmeaza si alte episoade Avatar), aseara priveam ecranul imens de la IMAX si-mi articulam din nou uimirea in fata Avatar 2, cu un nivel al detaliului incredibil, scene pastel parca rupte dintr-un vis feeric cu scenariu semnat Hans Christian Andersen si regizat de Wes Anderson.
Ce-i drept, James Cameron, adevaratul regizor, a profitat la maximum la minunile tehnologiei si a dat viata unui festin vizual al carui sinonim nu poate fi decat fascinatia. Iar pentru asta, Avatar: Calea apei e un must-see la cinema.
Avatar 2
Anii au trecut si peste Jake Sully si Neytiri, iar povestea lor de dragoste a evoluat intr-una de familie, alaturi de cei doi baieti si cele doua fete ale lor, dintre care una este adoptata – fiica misterioasa a avatarului lui Grace. Dar viata lor in echilibru cu natura este afectata de o noua invazie a armatei, soldati decisi sa se razbune pentru tradarea camaradului lor.
Chiar daca Jake devine o tinta a inamicilor umani, Neytiri si copiii decid sa-l urmeze in noua lui lupta pentru supravietuire pentru ca cea mai importanta regula a lor este “Sullies always stick together” – familia ramane mereu impreuna.
Impresie generala – o capodopera vizuala
Nivelul detaliului, texturile aproape palpabile, efectul 3D desavarsit si creativitatea cu care este creionat universul Avatar fac din pelicula un show al splendorii, oferind senzatia nu ca te uiti la un film, ci ca esti fix in mijlocul actiunii. Ce peisaje frumoase, unele chiar inspirate din realitate – Pamukkale, Thailanda sau chiar Maldive.
Dincolo de efecte, Avatar 2 este clar un film dedicat familiei, cu accent pe dezvoltarea relatiilor dintre membri si modul protector in care interactioneaza constant, chiar si atunci cand se cearta. Chiar daca Tuk este cea mai dragalasa, fiul cel mare cel mai intelept iar fiul cel mic cel mai empatic, preferata mea este Kiri, personajul ce aduce cu ea mesajul ecologic al filmului, dar si un tribut adus personajului Grace al lui Susan Sarandon, ce isi imprumuta vocea si in Avatar 2. Recunosc ca am avut ceva dificultati in a ma invata cu vocea matura a lui Susan aliniata corpului adolescentin al lui Kiri.
De altfel, apreciez ca Avatar livreaza mesajul ecologic asa cum niciun alt film nu reuseste si ma bucur ca simbolistica nu se opreste aici. Contextul razboiului si al refugiatilor se regaseste si el in film, pentru ca protagonistii sunt nevoiti sa ceara adapost altui popor, renuntand la tribul pe care il iubeau. Iar adoptarea unei noi culturi pentru a se integra si a fi utili nu se dovedeste a fi o sarcina usoara.
Un alt aspect atractiv este mixul de actori, dintre care Kate Winslet s-a remarcat nu doar prin expresivitatea ei ca Ronal, dar si pentru ca si-a depasit nu doar propriul record de a respira sub apa, dar si pe cel al lui Tom Cruise in Misiune imposibila. A rezistat peste 7 minute!
Despre Avatar se mai pot spune multe altele, dar probabil ca iau din timpul pe care il aloci achizitiei unui bilet si nu-i frumos. Vizionare placuta!