Ce e Babylon? Imagineaza-ti petrecerea din Great Gatsby, dar cu si mai multa grandoare, cu si mai multi oameni celebri, cu si mai multe activitati scandaloase! Acum imagineaza-ti orgiile din Eyes Wide Shut, dar cu si mai multa lascivitate, cu si mai multa agresivitate, cu si mai multa convingere ca lumea e a lor! Buuuun. Si ultima rugaminte: aduna 3 ore din cele mai geniale, absurde si amuzante video-uri de pe TikTok, fara teama de grotesc, ridicol sau nivel de decibeli, si imbina-le intr-o compilatie.
Apoi, ca sa obtii nebunia lui Chazelle, mixeaza toate aceste 3 categorii si probabil te vei apropia de energia oferita de filmul Babylon, un drog cinefil de intensitate mare ce-ti va reseta mintea si ti-o va umple de amor, durere, frumos si urat deodata. Sau, mai simplu, du-te si urmareste-l la IMAX, acolo unde merita vazut.
De altfel, Damien Chazelle, regizorul acestei pelicule fabuloase, spune ca are o versiune a intregului scenariu filmat cu telefonul in curtea sa, in care toate personajele sunt jucate de el, de sotia lui si Diego Calva. Aceasta versiune a fost, de fapt, o incercare de a-l ajuta pe Diego Calva sa repete mai usor pe vremea Covid-ului.
Babylon
Lansarea si declinul unor oameni celebri este un motiv narativ de cand lumea si pamantul, ce se joaca laolalta in realitate si in filme, cu succes. Dar modul cum Damien Chazelle pune in scena aceasta poveste, in contextul trecerii de la filmul mut la filmul vorbit, este probabil cea mai memorabila si reusita versiune din ultima perioada.
Nellie LeRoy (Margot Robbie), Manuel Torres (Diego Calva) si Jack Conrad (Brad Pitt) sunt protagonistii ce cunosc succesul in industria filmului, in anii ‘20, cand excesul era cuvantul-cheie atat la petreceri, cat si in scenariile studio-urilor. Dar progresul tehnologic le vine de hac (taximetristii si Uberistii stiu mai bine) si marcheaza inceputul sfarsitului pentru cariera lor. Incapabili sa livreze aceeasi emotie folosindu-si vocea, Nellie si Jack devin umbre ale actorilor ce au fost candva, iar Manuel se (auto)distruge, condus de o pasiune ce se anunta a fi toxica inca de la prima scanteie.
Impresie generala – primul film la cinema din 2023 si deja cred ca va fi preferatul meu, anul asta
Povestea filmului este in sine interesanta. Ideea gandita de Damien Chazelle inca din 2009 de a prezenta lumea filmului in cel mai exuberant mod a fost pitchuita atunci unui producator, iar acesta i-a spus ca cea mai naturala reprezentare a sa este printr-un musical. Multe modificari mai incolo, ideea initiala a devenit LaLa Land, filmul ce a fascinat o lume intreaga.
Un alt aspect fain este ca tot Emma Stone era gata-gata sa joace si rolul lui Nellie, dar astrele i-au fost potrivnice si asa a ajuns in scena Margot Robbie. Ea a fost aleasa pentru latura salbatica, dar si pentru tehnicalitatea ce-i completeaza stilul actoricesc. Si, crede-ma, a facut un rol de milioane! Nici nu mi-o pot imagina pe Emma Stone in locul ei, era nevoie de o senzualitate aparte, specifica lui Margot.
Nu-mi amintesc sa mai fi surprins in alt film o doza-soc de grotesc si de vulgar pe care s-o aprob cu atata entuziasm, sa mi se para esentiala pentru dinamica filmului si sa imi produca mai multa fascinatie decat scarba. Dar heads-up: Babylon este un spectacol al decadentei, in care fiecare astfel de scena este mai mult decat motivata si mai mult decat necesara.
Imbibat bine in imagini scandaloase, este in acelasi timp si un almanah de scene profunde si profund deranjante: m-a lovit tare o scena in care un muzician negru este supus unui act crud de rasism, mi s-a parut evergreen discursul unui critic de film ce mentioneaza neputinta tuturor in fata progresului si a abilitatii lui de a ne invalida pe multi si aproape ca am vizualizat descrierea vibranta facuta de Nellie filmelor, escapada perfecta din realitatea singuratica.
Ce-i drept, Babylon este mult mai mult decat un manifest si o expunere strasnica a unor lucruri pe care le facem cu totii in intimitate. Este si o dezgolire onesta a lumii de la Hollywood, cu aventurile, cu orgoliile, cu temerile, cu talentele, cu snobismul, cu superficialitatea si cu elitismul ce imbraca aceasta lume in agonie si extaz. Iar umorul prezent in fiecare scena, chiar si in cele ce te umple de frustrare, este atat de bun, atat de gradual si de bine finisat, ca cele 3 ore+ nici nu se simt, ba se sorb cu fiecare secunda. Este singurul film de o lungime remarcabila la care nu m-am plictisit in niciun moment.
As putea lungi recenzia asta mult si bine. E un film ofertant, vizionar si fabulos si mi-e greu sa cred ca va mai exista altul la fel de bun anul asta. Asa ca, mai tare ca niciodata, daca te tine nebunia lui Chazelle, mergi si bucura-te de el la cinema.