Ti-era dor de domnul si doamna Smith, niste personaje iconice la care cu totii ne intoarcem cand avem nevoie de una bucata escapism fara cusur? Pai uite, o noua generatie de spioni cuplati vine la cinema – domnul si doamna Woodhouse, intr-un film proaspat iesit pe piata: Operatiunea Black Bag, semnata de regizorul Steven Soderbergh, care ne pune la incercarea atentia, naivitatea si puterea de a rezista la twist-uri peste twist-uri.
Operatiunea Black Bag
George Woodhouse si sotia lui sunt agenti secreti, lucru nu usor de navigat intr-o casnicie. Pentru ca secretele trebuie admise, ba chiar prioritizate in fata emotiilor. Iar asta e o treaba ce poate produce frustrare, neincredere si o multime de complicaciuni, mai ales cand intra in joc o gasca extinsa de agenti secreti, fiecare cu propriile secrete si interese. Cum rezista casnicia celor doi si care este, de fapt, misiunea lor? Pai fuguta la Cinema City.
Impresie generala – minunata distributie, cu un scenariu istet
Sa stii ca la capitolul intriga si scenariu, Operatiunea Black Bag e un nivel peste Domnul si doamna Smith. Asta pentru ca treaba e mult mai complicata, regia se concentreaza poate mai mult pe scenariu decat pe bum-bum si pac-pac, iar personajele secundare au mai mult spatiu pe ecran decat ti-ai fi imaginat, lucru care-ti pune la incercare atentia distributiva si intuitia. Adicatelea, nu e un rom-com usurel. Deloc. Dar asta iti da si oaresce satisfactii la final.
In acelasi timp, defilam cu nume mari – Michael Fassbender si Cate Blanchett in roluri principale, frumuselul de Regé-Jean Page ca personaj secundar, un Pierce Brosnan cu o aparitie mai subtirica decat ma asteptam, si Marisa Abela, pentru care eu de curand am facut o mare pasiune, de cand am vazut-o in rolul lui Amy Winehouse in biopic-ul ei.
O treaba faina e si modul cum e construit scenariul: s-ar putea sa te pierzi pe drum, s-ar putea sa ajungi pe o pista gresita, s-ar putea sa-ti pui toate ouale intr-un cos si toate aceste scenarii s-ar putea sa iti dea o mare surpriza spre final. Cert este ca acest joc de-a v-ati ascunselea intre personaje este parca intregul farmec al filmului, pentru ca miza de la care pleaca totul e tratata destul de light si parca la un moment dat si uiti de ea, prins intr-un joc psihologic construit foarte fain de o gasca de actori cu experienta.
Cu rugamintea sa nu mi-l deochi pe Regé-Jean Page, hai, hai, fuguta la Cinema City