Cand am aflat ca seria Bridget Jones se incheie, for good, am simtit ca, impreuna cu ea, mi se incheie o etapa si din viata mea. Cam atat de tare am iubit personajul asta. Am imbatr…crescut cu protagonista cea goofy, care si-a savurat viata cu un spirit de supravietuire ascutit nu de un pragmatism feroce si de hustle culture, ci de o blandete molipsitoare, de umor si de amor. O iubesc pe Bridget Jones si, de aceea, nu-i puteam rata finalul. Finalul alaturi de prietenele mele, toate trei versiuni diferite ale acestei eroine de carte si de film.
Bridget Jones
Viata nu i-a permis lui Bridget sa imbatraneasca alaturi de domnul Darcy, chiar daca au apucat sa isi intemeieze o familie cu doi copii la fel de simpatici precum ea. In urma domnului Darcy, Bridget este nevoita sa se adune, sa isi reia viata, dar acum cu noi provocari, cu responsabilitati suplimentare si cu greutati emotionale pe care le impartaseste cu copiii ei. Asadar, comedia tipica a Jurnalului lui Bridget Jones preia nuante nostalgice, mature, mai grele, mai emotionante, dar totul e ambalat in acelasi haz de necaz, iar protagonista reuseste, pentru ultima oara, sa incheie treaba cu un happy end dragalas, satisfacator, memorabil si foarte necesar in timpurile astea uracioase.
Impresie generala – sa-ti iei servetele
Cu fiecare episod, Bridget Jones s-a maturizat emotional. Nu atat cat sa schimbe genul de chick lit, dar suficient incat sa isi poarte cu ea cititorii si spectatorii care, la randul lor, au ajuns la o noua etapa a vietii. Si uite-ne, la final, noi privind-o cu multa caldura, ea privindu-ne un pic cam sifonata, dar gata sa ne dea o noua lectie de viata: poti trai cu pierderile si poti simti chiar si bucuria, in acelasi timp in care resimtiti lipsa cuiva drag.
Am inceput cu concluzia? Pai era foarte greoaie, trebuia sa scap de presiune. Dar acum c-am trantit-o, vreau sa spun ca e si suficienta comedie in toata treaba. Fix asa cum ne-a obisnuit Bridget Jones: cu umor de situatie, multa autoironie, cu actori expresivi si cu personaje bine definite. Ce-mi place mie cel mai mult la comediile astea? Ca nu exista villain, villain-ul e insasi viata care uneori unelteste aiurea, dar fiecare personaj isi gaseste propriul set de superputeri cu care sa isi arate muschii in fata ei.
Ce mi s-a parut interesant e cum filmul a luat la tranta niste stereotipuri contemporane: perfectiunea fizica, tentatia de a te aciui de un partener mai tanar pentru a-ti mangaia orgoliul, relatii interrasiale, stigmatul parintilor singuri, ba chiar si discutiile cu copiii despre sex. Si toate astea, desi au creat un carusel emotional, s-au terminat cu bine. Simt nevoia sa reafirm acest happy end pentru ca e o treaba cu care asociez Bridget Jones si, dupa un episod foarte emotionant, trebuie sa ai convingerea ca, la final totul va fi bine. Si pentru ea, si pentru tine.
Asa ca gata, hai, fuguta la Cinema City, sa te bucuri de un personaj atemporal!