Mai ieri aveam 20 si o dorinta de ani. Si caterinca generatiei mele era privita cu precautie de catre adultii scortosi si critici. Si treaba asta mi-am promis ca n-o s-o repet si eu cand o sa vina vremea. Si uite ca vremea a venit, am varsta adultilor “scortosi si critici”, dar gusturile, interesele si stilul meu au ramas flexibile, ba chiar as spune ca mai degraba empatizez pe majoritatea planurilor cu oamenii mai tineri. Asa ca invitatia la filmul lui Selly mi s-a parut un exercitiu interesant sa vad daca treaba asta pe care mi-o spun e si adevarata sau tre’ sa accept sa mi se zica “saru’mana” si sa ma intorc la filmele lui Sergiu Nicolaescu. Concluzia? Am fost la premiera Buzz House 2, am vazut filmul cap-coada si am ras. Phiu! Si mi-a si placut! Hai ca nici azi n-o sa rosesc “pe vremea meaaaaaaa”…
Buzz House 2
Selly, jucandu-se pe sine, la fel ca restul personajelor, este organizatorul suprem – pana cand se loveste la cap si primeste blestemul de a nu mai putea minti. Asa ca il roaga pe Costi s-o faca pentru el si sa negocieze cu vedetele Gen Z pentru a le aduce in Buzz House 2, pentru un show plin de sponsori, de caterinca si de cifre babane. Dar ceea ce trebuia sa fie o afacere criminal de buna devine…o afacere criminala. Casa in care isi duc veacul toti influencerii momentului devine casa groazei. Si oare cine e de vina?
Impresie generala – o caterinca asumata
Acum nu ma dau rotunda. Ma asteptam sa ma depaseasca umorul tinerei generatii. Sa nu-l inteleg pana la capat. Sa nu fie pentru mine. Sa spun chiar “it kinda bombed” la final. Dar a fost o surpriza placuta! Ba chiar am aprobat si m-am hahait si eu la misto-ul de millennials de la inceputul filmului, cand echipa de la televiziune ii rostea gresit numele lui Selly sau a proiectului lui. M-am amuzat bine de tot la umorul de situatie, dupa ce toti influencerii s-au adunat in Buzz House si am intrat rapid in atmosfera atunci cand a inceput jocul de Mafia cu criminalul, baza scenariului Buzz House 2. Mi s-a parut un umor cinstit, constant, adaptat la fiecare personaj, pe care il poate gusta oricine, daca lasa egoul si superioritatea artificial creata a varstei.
Ca nu-i stiam pe toti influencerii? Nu-i bai, acum ii stiu si unii dintre ei imi plac tare de tot – Grigore ramane preferatul meu, dar Miruna Rumina a fost o descoperire delicioasa! Hit the follow button! Iar Selly mi se pare in continuare un tanar atat de smart si de bine mufat la toate oportunitatile creativo-digitalo-financiaro-genZ-friendly, ca are toata admiratia mea. Si-mi place nu pentru ca ar face capodopera cinematografica din Buzz House, ci pentru ca nici macar nu si-a propus asta, ci doar sa se alinieze gusturilor publicului lui, pe care il cunoaste foarte bine, sa capitalizeze interesele si atentia lui si sa transforme asta intr-o situatie win-win. Si, de aceea, filmul este fix ce trebuie sa fie, nici mai mult, nici mai putin – o sursa de escapism, de divertisment, o replica la ceea ce se intampla azi in online, poate chiar si o caterinca la lumea influencerilor, cu toata superficialitatea asumata.
Mi-a mai placut mult o treaba – Buzz House 2 are un umor constant, uneori iese, alteori mai putin, dar zau ca n-am avut niciun moment in care sa ma simt ofensata ca femeie, ca sustinatoare a minoritatilor de orice fel, cum mi s-a mai intamplat cu alte filme romanesti create de generatii mai experimentate. Mi s-a parut, din contra, foarte inclusiv – prietenos cu femeile, prietenos cu toate minoritatile, o productie care ia la misto fara sa discrimineze si, oricum, chiar daca exista misto legat de stereotipuri, are acea prospetime pe care nu poti sa te superi si chiar o limita pe care tot scenariul o respecta.
One more thing: Easter Eggs! Acest joc de mafia/ Scary Movie romanesc/ Scooby Doo autohton a adunat o gramada de referinte faine, si de la noi, si de peste hotare, care o sa gadile nostalgia multora!
Mie chiar mi-a placut nu doar ca experiment social sau cinefil, dar ca o caterinca light, fara pretentii, care sa te relaxeze la Cinema City dupa o zi cu prea multe sedinte care puteau fi doar mail-uri. Nice job, Selly!