- Personaje principale: Marquis (Samuel L. Jackson) si John (Kurt Russell)
- Regizor: Quentin Tarantino
- Casa de distributie: CineForum
- Durata: 169 minute
- Lansare in Romania: 15 ianuarie
„Si? Cum a fost la <Cei 8 odiosi>, ti-a placut?” sunt intrebata de cineva atat de entuziasmat de film incat ii curge o baluta, ceea ce-mi aduce aminte de balele de sange care siroiau, tarantinoscian, pe mecla lui Daisy din aceeasi pelicula.
Cum sa fie? Te-ai jucat vreodata Mafia, jocul in care cineva e criminal, cativa cetateni, unul e doctor iar altul politist? Fix asa a fost. M-am simtit ca si cum m-as fi uitat la un joc fascinant de Mafia, timp de 3 ore. N-am ce zice, povestea e geniala iar interpretarile de zile mari. Doar ca recunosc, pentru mine, filmul asta a fost jumatate teatru radiofonic. Caci violenta lui Tarantino e peste limita tolerantei mele.
Cei 8 odiosi
Jocul de Mafi…pardon, Cei 8 odiosi e impartit in capitole si va avertizez ca ultimele 2-3 sunt alea cu adevarat tarantinosciene, hardcore. Pana atunci, personajele se aduna in diligenta lui John Ruth, vanator de recompense ( Kurt Russell), si apoi la Galanteria lui Minnie, unde se ascund de viscol.
Problema este ca nimeni nu este ceea ce pare iar la lasarea noptii si furisatul somnului, se planuieste o crima. Cel putin una. Si-atunci, exact ca intr-un joc de Mafia veritabil, personajele/ jucatorii se provoaca intre ei, se iscodesc cu vorbe si minciuni iar la un moment dat…incepe argumentarea. Iar apoi macelul.
Cine-i criminalul? Ce tabara castiga? Asta ramane de vazut.
Scena mea preferata
Pe cat am fost de oripilata de intensitatea violentei, desi ma credeam pregatita sufleteste, pe atat am fost de incantata de calitatea naratiunii si dialogurile inteligente. Iar de-ar fi sa aleg o scena preferata (din cele vazute, ca la partile sangeroase recunosc ca nu m-am uitat), ar fi cea in care asa-zisul serif apare din neant, prin zapada, parand un mare prostovan. Iar dialogul de mai jos e doar inceputul, caci de-a intregul si cu accentul serifului Chris, devine spumos:
John ‘The Hangman’ Ruth: You got business in Red Rock?
Sheriff Chris Mannix: [smiles] Yes, I do!
John ‘The Hangman’ Ruth: What?
Sheriff Chris Mannix: [smiles wider] I’m the new sheriff!
John ‘The Hangman’ Ruth: [scoffs] Horseshit.
Sheriff Chris Mannix: [keeps grinning] ‘Fraid not!
Partea nasoala
Povestea n-are cum sa nu te prinda. E asa frumos calibrata iar Samuel L. Jackson (Maiorul Marquis Warren) e atat de bun ca actor, inca sigur-sigur o sa-ti placa. Problema e cum stai cu corazonul si cum se conecteaza el la ochi. Daca esti ca mine, o gaina care nu suporta sa vada firicel de sange, daramite sa mai cioparteasca cineva vreo mana in mod explicit…pai atunci, sa fii pregatit. Ca asta-i Tarantino. Si unde ai mai vazut tu Tarantino fara sange?!
De ce e atat de tare
- Pentru ca suspanul se instaleaza inca de la inceputul filmului si timp de 3 ore, ritmul se mentine alert. Nu simti ca stai 3 ore-n scaun, te transpui efectiv in poveste.
THE HATEFUL EIGHT
- Pentru ca personajele, toate mincinoase, sunt foarte bine construite iar interpretarea este fara cusur. In plus, apare si Channing Tatum si culmea, nu-si arata muschii.
- Pentru ca nimic nu e ceea ce pare si oricate scenarii iti faci, daca nu ai trisat si n-ai consultat pe unchiul Google, mai mult ca sigur ca ti se va parea imprevizibil.
- Pentru ca e antrenament pentru un joc de Mafia, dar asta am mai dat de inteles.
- Pentru ca elementele ce compun atmosfera filmului sunt rafinat slefuite – coloana sonora, stilul filmarii, dozajul suspansului, scenografia si castingul.
Chiar daca eu n-as mai avea curaj sa calc intr-o camera unde ruleaza filmul asta, il recomand tuturor ce nu-s atat de slabi de inger ca mine. Din 15 ainuarie, distribuit de CineForum.
Vizionare placuta!
2 thoughts on “Cei 8 odiosi – cum se joaca Mafia timp de 3 ore”