• Personaje principale: Agnes si JR
  • Regizor: Agnes si JR
  • Durata: 94 minute
  • Lansare in Romania: 29.06.2018
  • Casa de distributie: MicroFilm

Intotdeauna m-am intrebat cum arata batranetea unui om creativ, care nu s-a aciuit la casa lui sa zamisleasca copchii ci continua sa isi manifeste avantul imaginatiei chiar si atunci cand nu-l mai tin picioarele. Am fost sa vad Chipuri, locuri (Visages, Villages) la Cinema Elvira Popesco si m-am lamurit. Asa maturitate as vrea sa experimentez si eu, cand mi-o veni randul.

 Chipuri, locuri

Agnes si JR sunt reprezentantii vechii si noii generatii de fotografi francezi, uniti de curajul si creativitatea ce i-a condus spre un stil avangardist. Ei pleaca la drum cu o caravana foto si un proiect menit nu doar sa schimbe estetica satelor pe care le traverseaza, dar sa marcheze povestile oamenilor de acolo si sa le faca nemuritoare.

Pe scurt, Agnes si JR si-au propus sa pozeze locuitorii satelor si sa le lipeasca fotografiile imense pe zidurile caselor.

Impresie generala – un fel de Atlasul Frumusetii dus la urmatorul nivel

Din primele momente ale documentarului, m-am gandit ca proiectul lui Agnes si JR seamana cu Atlasul Frumusetii al Mihaelei Noroc, fotografa ce calatoreste prin lume si pozeaza femei din toate mediile sociale. Ce-i drept, au multe lucruri in comun, insa protagonistii nostri, ce topesc cu tact cei aproape 40 de ani diferenta dintre ei, duc ideea la urmatorul nivel: modelele pozate se admira apoi pe cladiri, in dimensiuni de Guliver.

Ceea ce a dat „carnita” acestui proiect nu a fost doar estetica exceptionala, ci faptul ca fiecare fotografie lipita pe cladire avea un motiv sa fie acolo. Intr-un cartier unde majoritatea oamenilor lucrasera in mina, cei doi au lipit fotografii vechi cu minerii pe casele lor. Intr-un sat unde un fermier obisnuia sa arda coarnele caprelor pentru a nu se mai bate si ceilalti fermieri considerau ca asta nu era natural, Agnes si JR au lipit fotografia unei capre cu coarne. Iar pe o ruina de pe malul marii, dupa lungi dezbateri, cei doi au decis sa lipeasca o veche poza a fotografei, in care protagonist era un artist ce murise de ceva timp.

Daca mai era nevoie de inca un nivel de profunzime, documentarul e presarat cu marturisiri personale ale celor doi fotografi. Ba chiar o viziteaza pe bunica lui JR, care la data filmarii, avea 100 de ani. Momentele profesionale sunt fragmentate de interludii emotionale, personale in care Agnes si JR creaza o legatura aproape palpabila.

Daca ar fi sa recomand un singur documentar anul asta, cu siguranta pe asta l-as recomanda. Chipuri, locuri e raspunsul, indiferent de intrebare si e disponibil de vineri in cinematografele artsy din Bucuresti precum Cinema Elvira Popesco sau MTR dar si la Cinema City.

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.