• Personaje principale: Edmond (Thomas Solivéres) si Leo (Tom Leeb)
  • Regizor:  Alexis Michalik
  • Casa de distributie:  Independența Film
  • Durata: 110 minute
  • Lansare in Romania: 31 mai 2019

Cand am vazut posterul Cyrano, mon amour (fara sa stiu ca e o comedie frantuzeasca), mi-am spus “Trebuie sa vad filmul asta. E cu Mihai Petre”. S-a dovedit ca trigger-ul initial a fost fals, dar faptul ca am mers la vizionarea peliculei a fost o decizie tare, tare buna.

Cyrano, mon amour

Edmond e un poet ratat caruia i se ofera o noua sansa de a-si pune in scena versurile. Coquelin, un actor datornic si pe buza uitarii, ii propune sa scrie piesa pieselor in care el sa fie protagonistul. Si chiar daca inspiratia e plecata cu sorcova, Edmond accepta.

Iar povestea incepe sa se lege cand Edmond o cunoaste pe Jeanne, femeia de care prietenul lui, Leo, este indragostit. Asa incepe sa scrie Cyrano de Bergerac.

Impresie generala – un scenariu excelent, cu ironie si umor, pus in scena perfect

Cate laude am bagat in subtitlu! Mai e nevoie sa dezvolt sau esti deja pe pagina Elvira Popesco sa-ti iei biletele? Daca nu, sa stii ca povestea are un sambure de adevar: Edmond Rostand chiar a scris piesa Cyrano de Bergerac in aceeasi perioada in care “Fazanul” lui Georges Feydeau avea un succes rasunator la teatru. De aici, priceperea echipei n-a facut decat sa infloreasca putin povestea intr-un mod atat de comic, ca n-ai cum sa nu empatizezi macar cu unul dintre personaje, fie ca e el un poet ratat, un actor prostovan sau o nevasta geloasa.

De altfel, nu e prima ecranizare a povestii. Mai sunt, iar cea mai recenta din 1990. Nu le-am vazut pe anterioarele, dar la cat de buna a fost pelicula din 2019 (finalizata de fapt in 2018), sunt tentata sa arunc o privire.

Atmosfera a la Caragiale e pur si simplu captivanta si foarte bine dozata: daca la inceput Edmond pare un trantor romantic, personajul se dezvolta pe masura ce trece printr-o serie de ghinioane iar in final devine, daca nu mai inspirat (caci toata inspiratia e de fapt relatarea unei povesti reale), macar mai indraznet si mai constient de valoarea sa si a celor din jur si de modul cum poate monetiza aceste resurse.

Mi-a placut foarte mult varietatea personajelor si modul cum ele s-au imbinat ca intr-un puzzle: protagonistul poet ratat, inteleptul Morgan Freeman francez, amicul protsovan dar chipes, actorul vanitos dar voios, personajul principal feminin romantic si sensibil si elementele de presiune – doi camatari proxeneti caricaturizati astfel incat sa fie un fel de Stan si Bran care contribuie pozitiv la realizarea piesei Cyrano.

Ce minunatie de film. Ma face sa-mi doresc sa vad si mai multe productii frantuzesti. La cinema!

Comments

comments

One thought on “Cyrano, mon amour”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.