Daca pana acum nu aveam un supererou preferat (desi la cat de frumos e Henry Cavill, eram aproape), acum am. Si e cel mai putin atragator, dar cel mai funny. Deadpool. Acest personaj care transforma ironia si autoironia in arma sa principala (ce pistoale de aur?!) lanseaza gluma dupa gluma in noul Deadpool and Wolverine si o face atat de bine, ca eu inca procesez si rad retroactiv. Unde mai pui ca are si un catel…sa-i spunem neobisnuit, care se aliniaza perfect esteticii Deadpool si valorilor celebrate in aceasta minunatie de pelicula Marveliana.
Si bine, bine…unde intra in scena Wolverine? Si, mai ales, asta nu era deja catapit? Rabdare, cinefilule, rabdare. Totul o sa aiba sens cand o sa vezi filmul.
Deadpool and Wolverine
Deadpool este in pericol de a-i pierde pe toti cei pe care ii iubeste, pentru ca universul sau e pe cale sa fie anihilat. E momentul perfect ca el sa lupte sa salveze lumea, iar in ajutorul lui se alatura, ai ghicit, Wolverine, si nu numai. Eroi cazuti in dizgratie apar cu nostalgie in acest spectacol fantastic, iar fiecare replica se asaza atat de frumos ca ai spune ca e un Tetris umoristic unde toate piesele pica la fix.
Impresie generala – amuzant, muzical, auroironic si cu o estetica minunat de hidoasa
Da, noul meu erou preferat (si singurul, de altfel) este Deadpool pentru ca in noua sa productie, umorul stereotipului care nu se ia in serios intalneste istetimea scenaristilor care probabil au scris nebunia asta spargand baloane cu fundul in timp ce bagau acid. Mie asa imi place sa-mi imaginez treaba, altfel nu stiu cum au putut sa creeze un film atat de amuzant, atat de neobisnuit, atat de plin de Easter Eggs, dar cu ouale perfect la vedere, scuzat’ exprimarea. Caci Deadpool and Wolverine au efectiv o armata de trimiteri la alte productii (si uneori armata e reflectata in persoane reale), ca o sa te simti, pe rand – mai destept, mai nostalgic, mai pacalit, mai surprins, mai bine dispus. Oare e mult sa spun ca Deadpool e terapie?
Pe langa treaba asta, coloana sonora ia aceasta bucatica de nostalgie pe care o tot amintesc si o arunca precum un bulgare de zapada pe-un deal abrupt. In traducere, Ryan Reynolds himself s-a dus la Madonna sa-i ceara dreptul pentru Like a Prayer, iar aceasta miscare a materializat probabil cel mai fain comeback al artistei pe coloana sonora a unei productii Marvel. Melodia asta pica asa cum nu se poate mai bine si abia astept sa vezi de ce.
Un alt lucru pe care l-am apreciat este modul cum trateaza violenta. Disclaimer – e un film super sangeros, mega violent, in care se bat astia si se taie, mai rau ca-n Ferentari. Si asta de obicei e un deal breaker pentru mine. Nu halesc sangele neam. Dar ce-am apreciat la Deadpool and Wolverine este ca scenele cu sange sunt perfect previzibile si au loc pe-o muzica demential de faina. Asta inseamna ca eu am putut sa ma uit in sala si sa dansez din cap in timp ce aia se omorau pe acolo, iar la finalul filmului, n-am fost nevoita sa ma uit la desene animate ca sa-mi revin. Asa da violenta!
Lastly, sa stii ca ma mananca si o sa dau un spoiler, dar asta pentru ca lucrez in domeniul culinar si atunci cand apare o referinta din asta neaosa intr-un viitor blockbuster, pur si simplu am un soi de mandrie combinat cu soc, de-mi bubuie dopamina. Singurul spoiler pe care o sa-l dau din film: la final, Wolverine si Deadpool mananca shaorma. Exact, isi termina treaba, they save the day si oamenii se duc, precum intr-un film romanesc, sa manance nimic altceva decat shaorma, spunand asta cu miserupism. Si probabil asta a fost scena mea favorita din toata productia! Mai ales ca acolo apare si cainele lui Deadpool. oops, asta ar fi al doilea spoiler. Gata ma opresc aici.
Dar please, please, du-te si fa-ti de cap cu nebunia asta de film la Imax, ca sa te bucuri de el la adevarata lui valoare.