E fun cand faci ceva pentru prima oara, iar pentru mine, cea mai recenta astfel de experienta se refera la vizionarea unui anime la cinema. Productia cu care am spart gheata este Digimon Adventure, despre care prietena mea, profesoara si specialista in cultura japoneza, Silvia Patrascu, spune ca a fost light si plina de mesaje cu care si copiii pot empatiza – importanta comunicarii, intelegerea faptului ca fiecare avem perceptii diferite si frumusetea de a avea prieteni adevarati.
Cum mi s-a parut mie anime-ul? Las mai jos impresia personala, cu mentiunea ca desenul animat ruleaza la Cinema City timp de 3 zile doar – pe 10, 11 si 12 mai.
Digimon Adventures
De nicaieri, deasupra Tokio Tower apare un ou gigantic, inexplicabil, la care Rui, protagonistul peliculei, incearca sa ajunga cu disperare. De ce? Pentru ca in oul acela se ascunde un Digimon, adica un personaj fantastic menit sa fie cel mai bun prieten al unui copil ales. Doar ca acest Digimon, pe vremuri legat de Rui, are o poveste trista si o misiune esuata, in urma careia acum incearca sa ofere fiecarui copil de pe planeta un Digimon.
Impresie generala – o cultura cu totul diferita, fascinant de explorat
Recunosc ca nu m-a interesat cultura japoneza dincolo de sushi si ramen si cel mult caprioarele din Kyoto. Ma gandesc cu nostalgie la Sailor Moon si la vremurile cand ma autointitulam Sailor Jupiter, dar de atunci anime-urile nu mi-au mai iesit in cale si nici eu nu le-am cautat dinadins. Dar uite ca aseara am dat de Digimon Adventure si am descoperit o cultura complet diferit de a noastra, fascinant de explorat – o lume in care entitatile fantastice similare lui Pokemon domina productiile locale si aduc o doza babana de cuteness, dar nu exclud scene destul de creepy, cu o incarcatura emotionala mare.
Cam asta ar fi prima mea impresie despre acest anime- contrastul interesant dintre fiinte dragalase si un fir narativ indraznet de infricosator, cel putin pentru cineva care considera desenele animate vanilla (hey, am crescut cu Disney, ok?). Digimonii au o aura minunata, un rol de protectori indiscutabil, dar si o nota usor creepy in incercarea lor de a-si duce la capat misiunea cu orice pret. Iar asta mi se pare ca reflecta binisor putinul pe care il stiu eu despre cultura japoneza: onoarea si dedicatia sunt valori esentiale.
De altfel, printre randuri, anime-ul e plin de mesaje pozitive – cel mai important este comunicarea deschisa, de la premisa ca toti suntem diferiti si doar comunicand si lasand deoparte presupunerile si speculatiile putem ajunge la a ne ajuta reciproc. Iar pentru a portretiza acest mesaj, Rui si digimonul sau fac o treaba foarte buna.
Imi plac productiile nisate, ce ies din mainstream, si in ideea ca cei care vin la acestea sunt fani inraiti si asta se vede – cu o pasiune citita pe zambetele lor pana la urechi, spectatorii din sala au sorbit fiecare scena. De unde trag concluzia ca atat pentru cei neinitiati, ca mine, dar si pentru fanii culturii japoneze, Digimon Adventure livreaza cu succes! Asa ca ia-ti bilet repejor si prinde-l cat mai e la Cinema City!