• Personaje principale: Alina (Andreea Gramosteanu) si vloggerul isteric (Tudor Istodor)
  • Regizor: Andrei Hutuleac
  • Durata: 138 minute
  • Lansare in Romania: 15.04.2022

#dogpoopgirl este probabil cel mai misto film pe care l-am vazut in ultimul timp. O comedie neagra atat de bine scrisa si atat de bine jucata ca e una cu realitatea! De fapt, pelicula chiar este inspirata dintr-o intamplare din 2005 din Coreea de Sud, cand o femeie a fost umilita public pe internet din cauza refuzului de a colecta rahatul cainelui din metroul cu care se deplasau. 

Varianta romaneasca? O Andreea Gramosteanu care-ti smulge pur si simplu empatia, un Tudor Istodor care egaleaza cu succes delirul lui Mircea Badea si un caine intr-un rol ingrat, toti imaginati, coordonati si pusi in valoare de scenaristul si regizorul Andrei Hutuleac, sprijinit de producatorul Dan Chisu. 

 #dogpoopgirl

Alina Moga nu este tocmai una intr-un milion. Mai degraba stereotipul ce leaga milionul de femei: o femeie in afara unei relatii stabile, ce lucreaza la banca si decide sa-si aline singuratatea cu un caine. Nimic de judecat, nimic de condamnat. Ea-l alege pe Oscar de la un adapost si pleaca acasa cu patrupedul.

Pe drum, Oscar vomita in metrou, iar ea se blocheaza si iese la prima statie, dupa o altercatie filmata cu un mosneag recalcitrant si violent. Dar imediat ce filmarea ajunge pe internet, viata ei se schimba radical.

Impresie generala – ce se naste din rahat, rahat mananca

Daca vezi filmul #dogpoopgirl, n-ai cum sa nu empatizezi cu personajul Alina. Dar in realitate, probabil c-ai fi fost adolescentul care posteaza clipul sau chiar baba comunista ce-si incurajeaza barbatul sa loveasca o femeie. Pentru ca toate personajele negative din jurul Alinei se cred niste adevarati justitiari si pot parea astfel, scosi din perceptia protagonistei si redusi doar la un fragment din toata intamplarea. Asa ca filmul asta, un adevarat exercitiu de empatie, mi s-a parut o lectie buna de a schimba perspectiva si de a avea deschiderea sa aprofundezi ce se intampla cu “personajul negativ” dupa ce tu ti-ai asumat rolul de salvator al eticii, al societatii, al curateniei sau al intregii planete.

In acelasi timp, e o lectie asupra pericolului de pe internet, pentru ca rezumatul filmului ar putea suna cam asa: evolutia unui bulgare de rahat pe panta internetului. Un lucru aparent minor devine un simbol al nevroticilor in cautare de o cauza pentru a se remarca, al sefilor ce se spala pe maini luand decizii ilogice, dar pe placul publicului, si al egoismului uman. Un rahat ce nici macar nu era un rahat devine un instrument mediatic ce, in mainile nepotrivite, distruge viata unui om. Iar cel mai trist este ca tot ce s-a prezentat in #dogpoopgirl pute a realitate crunta! Si a internet continuu in cautare de senzational, de dopamina, de detasare de la realitate cu o doza soc…de realitate!

Trebuie sa adaug ca umorul acestei pelicule este incredibil. De mult n-am mai ras cu atata pofta, ca apoi sa ma regasesc pe punctul de a plange, cu acelasi patos. Caruselul asta de emotii pe care filmul il aduce in prim-plan e atat de eficient pentru ca te regasesti cultural in poveste. Romanismele de care te lovesti la orice pas sunt adunate toate intr-un rahat si expuse cu rabdare in fiecare scena. O sa dai de baba comunista, de autoritatile nepasatoare, de seful caruia ii pasa doar de banii lui, de tatal sarac cu 7 copii, si de adolescentii care deja fac mai multi abni decat parintii lor.

In final, as adauga doar ca ma bucur ca l-am bifat la Cinema City. E o poveste ce merita vazuta pe un ecran mare, care sa contribuie la intensificarea atmosferei si la identificarea cu personajul. Ce bine doar ca niciun animalut nu a avut de suferit in productia acestui film!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.