- Personaje principale: Salvador (Antonio Banderas) si Jacinta (Penelope Cruz)
- Regizor: Pedro Almodovar
- Casa de distributie: Independenta Film
- Durata: 113 minute
- Lansare in Romania: 18.10.2019
Antonio Banderas + Penelope Cruz + Pedro Almodovar = love. Si asta pentru ca nu e prima data cand Almodovar ii foloseste pe acesti actori ca sa-si expuna viziunea despre identitate si familie si de fiecare data a fost un pariu castigator. Dolor y Gloria nu face exceptie.
Dolor y gloria
Salvador este un scenarist de succes care in ultimii ani s-a retras din lumea filmului si-si traieste viata cu multa durere, pricinuita de problemele de sanatate si moartea mamei sale.
Viata lui se schimba cand se vede obligat sa readuca in viata lui oameni pe care ii lasase in trecut, insa aparitia lor se dovedeste a fi de bun augur pentru ca Salvador isi aduce aminte cine este, cu adevarat, cu ajutorul lor.
Impresie generala – Almodovar ramane acelasi, dar cu o actiune mai domoala
Maturizarea lui Almodovar impreuna cu personajele sale pare sa se reflecte intr-un ritm mai domol, unde nu e musai ca twist-urile lui specifice sa fie explozive si socante, cum eram invatati. Dolor y gloria expune actiunea alene iar twist-ul e pastrat pentru ultima scena din film, ca o incheiere satisfacatoare.
A fost putin dureros sa-l surprind pe Antonio Banderas in ipostaza lui de mosulet garbovit, chiar daca fusesem pregatita cu reclama la Orbit. Dar sa inlocuiesc baluta de la gura cu un strat de mila pentru personajul pe care il interpreta a fost o trecere brusca intr-o alta etapa a iubirii mele pentru el si una destul de dureroasa. Cred ca filmul acesta a marcat trecerea lui de la statutul de sex simbol la actor complet, care inspira mai mult profesionalism decat sexualitate.
Nu stiu daca m-am mai bucurat de scenografie intr-un film al lui Almodovar cum am facut-o acum, in Dolor y gloria, dar asta si pentru ca sunt destul de pasionata de design interior in ultimul timp. Casa personajului Salvador este pur si simplu curcubeu, unul dozat atat de armonios ca-ti vine si tie sa devii adeptul stilului Memphis, atat de vibrant si de memorabil. Iar artistului Antonio Banderas, matur si afectat, ii sta mai bine acolo decat i-ar fi stat salbaticului macho man, in tineretea sa.
Penelope Cruz este din nou mama, un rol care o prinde de minune, din nou un vector prin care se exprima frumusetea culturii spaniole, frumusetea familiei, durerea evolutiei si desprinderea de copilarie ca sa te formezi, ca un fluture ce iese din cocon. Penelope imi pare uneori o Sophia Lorren, neaosa si din topor, un profil de care cinematografia are mai multa nevoie si poate eu, in special.
Daca mi-a placut Dolor y gloria? Poate nu mi-ar fi placut cand eram mai necoapta, cand era si Banderas doar un barbat frumos, dar acum mi-a trezit o candoare si o nostalgie care ma apasa usor si ma fac sa apreciez mai mult lucrurile mici din jurul meu. Dolor y gloria livreaza ceea ce doar un film european ar putea oferi. Ar fi pacat sa il ratezi. Vizionare placuta!