- Personaje principale: Paul (Matt Damon) si Ngoc Lan (Hong Chau)
- Regizor: Alex Payne
- Casa de distributie: Ro Image 2000
- Durata: 135 minute
- Lansare in Romania: 12 ianuarie 2018
Ma uitam zilele trecute pe nominalizarile la Globurile de Aur si am fost surprinsa sa o vad pe actrita asiatica din Downsizing, dar pe Matt Damon ioc. Era singura nominalizare asociata cu filmul dar dupa ce l-am si vazut aseara, inteleg de ce Hong Chau reprezinta cu brio pelicula la celebra festivitate. Este sarea si piperul productiei.
Downsizing
Paul are o viata banala, imbibata in datorii, alaturi de sotia sa, cu care traieste in casa in care a crescut. Insa aparitia noului proces de micsorare corporala ii ofera sansa unei vieti imbelsugate, unde sa se poata bucura de tot ce nu si-a permis pana atunci.
Viata lui chiar se schimba cu micsorarea, insa nu asa cum isi imaginase. De la ideea unei imbogatiri rapide, Paul se orienteaza spre descoperirea sa si a lumii minuscule din jurul sau. Astfel, ii cunoaste pe Dusan, Konrad si simpatica Ngoc Lan.
Impresie generala – un subiect fascinant, un scenariu diferit de ce te astepti
Punctul forte din Downsizing este contextul – micsorarea corporala, astfel incat un barbat de 1.80 sa masoare nu mai mult de 12 cm. Iar aceasta ipoteza controversata este expusa descriptiv foarte bine la inceputul filmului – de la procesul psihologic care determina (sau nu) personajele sa ia aceasta decizie, la procedeul in sine in care se reduce volumul (da, o sa vezi niste fundulete din fata si din spate p-acolo) pana la consecintele asupra societatii (impozite, reducerea consumului, contrabanda). Insa adevaratul subiect nu este aceasta noutate stiintitifica, care functioneaza doar ca o intriga, ci adaptarea protagonistului la schimbarile de dimensiune, statut si mentalitate.
Matt Damon, al carui tata a decedat chiar in ziua lansarii peliculei, joaca in filme bune. Si pana la ultimele 20 de minute in care personajul ajunge in Norvegia, pot sa spun ca Downsizing m-a fascinat (secventele din Norvegia ar fi putut fi scoase fara probleme, din punctul meu de vedere).
Personajele sunt construite tare bine in filmul asta, astfel incat fiecare te poarta pe un roller coaster de ras si mila (mai mult ras). Chiar daca stereotipurile ii definesc, e intotdeauna amuzant sa redescoperi un nou bisnitar european din Est cu accent pronuntat si cu vicii si mai pronuntate. Nici tataitul in calduri nu lipseste din scenariu si nici hispanicii care traiesc in mahala, insa cel mai spumos personaj, repet, este Ngoc Lan, o vietnameza din topor, fara un picior, care il determina pe Paul sa ia decizia pe care nevasta-sa n-a reusit s-o ia, la inceputul filmului.
Mama, compania mea de film, a fost fascinata de peisaje (mai ales de lacul din Norvegia, deci partea aia cam lalaita tot si-a gasit scuza) si fermecata de ideea micsorarii, dar mai ales de adaptarea lui Paul, pe care a considerat-o foarte bine documentata.
In final, da, evident, iti recomand filmul, e de vazut si de reflectat, in orice combinatie de familie sau prieteni. Vizionare placuta!