- Personaje principale: Harold (David Oleyowo) si Richard (Joel Edgerton)
- Regizor: Nash Edgerton
- Casa distribuție: Vertical
- Durata: 110 minute
- Lansare România: 16.03.2018
Filmul Gringo atrage atentia prin cateva lucruri, chiar inainte sa-i vezi trailerul: are un poster demential (aviz amatorilor de culori puternice), o are in distributie pe Charlize Theron ce pare sa apeleze pentru fiecare film la terapii de criogenare si daca citesti un pic despre el, afli ca e ocazia cu care Paris Jackson, fiica lui Michael Jackson, si-a facut debutul cinematografic. Suficiente motive sa-l vezi?
Gringo
Harold traieste cu iluzia unei vieti perfecte: are o sotie frumoasa, este prieten cu seful lui si are un job in middle management care-i ofera ocazia sa-si tina partenera in puf. Insa, cand toate acestea se naruie, Harold se trezeste urmarit de vreo 7 oameni, fiecare cu intentii ascunse.
Asta e povestea unei comedii cu ceva mai multa violenta decat mi-ar placea, dar care compenseaza printr-un scenariu amuzant si dinamic, care pe mine m-a prins, cu siguranta.
Impresie generala – ironic, dramatic si autentic, o reteta tocmai buna
David Oyelowo a fost alegerea naturala pentru rolul lui Harold, pentru ca joaca pur si simplu demential. De altfel, intregul personaj a fost rescris odata cu intrarea acestuia in echipa. Este sarea si piperul peliculei si mi-a placut atat de mult de el, incat am dat iama pe IMDB sa aflu ce filme as mai putea vedea in care joaca.
Dinamica filmului a fost si meritul lui Nash Edgerton, nimeni altul decat fratele lui Joel Edgerton, care joaca villain-ul din Gringo. Regizorul a compus minunat intr-o parodie de zile mari lumea telenovelistica a Mexicului, mai ales in raport cu „lumea buna” a Statelor Unite. De altfel, mi se pare ca nivelul misto-ului din Gringo scuza accentul pe stereotipuri, cand actiunea se muta in Mexic.
Exista si alte carlige: Charlize Theron, intr-un rol tipic ei, bitchy si ambitioasa, Amanda Seyfried si Thandie Newton, de care mi-era super dor din Westworld, unde interpreteaza personajul meu preferat. Insa distributia nu face totul, ci chiar e un film pe gustul meu, cu intregul, caci si scenografia si scenariul sunt ce trebuie. Daca ti-e dor de Narcos (si chiar de un actor de acolo), te invit sa vezi Gringo.
Sa nu crezi ca slabiciunea mea pentru Latino America e de vina pentru impresia super pozitiva (in contrast cu parerile altor privitori). L-am luat de mana pe tizul lui Eminescu iar singurul lui lucru comun cu Mexicul este ca a prins cateva secvente din Exalton, obligat de mine.
In final, ti-as recomanda sa asculti putin Beatles, o sa iti prinda bine la vizionare.
One thought on “Filmul Gringo – asculta Beatles inainte sa-l vezi, ca sa n-ai probleme”