• Personaje principale: Arthur (Joaquin Phoenix) si Murray (Robert de Niro)
  • Regizor: Todd Phillips
  • Casa de distributie: Vertical
  • Durata: 122 minute
  • Lansare in Romania: 04.10.2019

Recenzia asta e scrisa dupa 2 ore de scroll pe Pinterest, pe cele mai dragalase poze din univers. Aveam nevoia sa imi revin. Am fost la filmul Joker si asta dauneaza grav fericirii. E un film atat de dur si atat de bine facut, ca dupa vizionarea lui, cred ca si Tarantino si-a luat notite.

Filmul Joker

Arthur are probleme psihice dar se trateaza si merge constant la terapeut. Viata lui insa nu pare sa se imbunatateasca: pe de-o parte, pentru ca lumea ba il ignora, ba il trateaza ca pe un gunoi si, pe de alta parte, pentru ca sistemul care ar trebui sa aiba grija de oamenii ca el ii abandoneaza la primul hop.

Viata nu-i da insa doar lamai lui Arthur, ci si un pistol cu care protagonistul descopera ca poate schimba mersul lucrurilor. Din acel moment, el isi revendica puterea intr-un mod abuziv si incepe, involuntar, un adevarat manifest impotriva sistemului.

Si pentru ca orice fel de atentie este mai buna decat deloc, asa cum fusese obisnuit, Arthur devine din victima un criminal.

Impresie generala – impecabil realizat, dar cu un impact emotional atat de mare ca mi-e teama de consecinte

Vreau sa mentionez ca am ajuns la filmul Joker cu niste asteptari cat Casa Poporului de mari si ca nu doar ca mi le-am satisfacut, dar au fost cu mult depasite. Filmul e o capodopera, din punctul meu de vedere. O capodopera atat de dura, incat eu nu cred ca mai am puterea s-o revad. Poate da, a contribuit si sala Ultra de la Baneasa, unde scaunele vibreaza (si au fost o multime de scene care au necesitat aceasta reactie) iar sunetul se aude tare si raspicat, de parca ai fi una cu filmul. Asa ca asta iti recomand si tie: sa te duci musai la cinema si musai la o sala premium.

Totul in filmul Joker e autentic: transformarea graduala, atat de bine conturata psihologic, expresiile de neputinta nu doar ale lui Joker, dar ale majoritatii personajelor si, mai ales, rasul patologic al personajului principal, despre care Joaquin Phoenix povesteste ca a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit sa-l faca pentru rolul sau. De altfel, acest ras indelung studiat si perfectionat este cel mai sinistru sunet din tot filmul iar filmul are o coloana sonora desavarsita.

Joaquin Phoenix este clar cea mai buna alegere pe care producatorii puteau s-o ia. Modul cum se dilueaza in personaj si il construieste atat de bine este pur si simplu fantastic. Si actorii povesteau ca Joaquin se transforma cand era pe platou iar uneori iesea brusc din scena, doar ca sa-si revina. Singurul cu care Joaquin nu a facut aceasta schema a fost Robert de Niro, care povesteste si el despre modul absolut in care protagonistul isi asuma psihologia personajului.

M-a lovit efectiv duritatea filmului. Nu neaparat violenta explicita, dar duritatea emotionala cu se construieste povestea, fara menajamente. De altfel, este unul dintre putinele filme inspirate de comic books interzise minorilor sub 15 ani. Si nu degeaba, sangele si nebunia fac un mix explozibil emotional.

Legat de asta, nu pot sa ma abtin. E o scena foarte violenta spre final care mi-a adus putin a Tarantino. Adica in mijlocul bataii pline de sange, e o scena atat de amuzanta, ca incepi si tu sa razi nervos, ca Joker. Era nevoie de ea, insa, pentru ca tensiunea era la cote maxime.

Pentru cei care se intreaba, da, apare si Batman in filmul Joker. Are o aparitie mica si destul de neinteresanta, dar prezenta lui era importanta mai mult pentru dezvoltarea villain-ului si conturarea povestii lui, asa ca celebra secventa legata de parintii lui Bruce Wayne nu lipseste.

Filmul Joker isi prezinta protagonistul intr-o forma care nu lasa loc de empatie. Transformarea lui Arthur in Joker e groaznica si ireversibila. Dar mai mult decat personajul, m-a infricosat reactia in lant pe care el a starnit-o. Acest criminal a adunat tot capitalul de admiratie si fanatism pe care il putea acumula. Modul cum Joker este adulat de mintile obosite de frustrare din jurul sau mi-a adus aminte de Hitler. Si mi-e cam teama de ideile pe care unii oameni le pot inventa, dupa vizionarea acestui film in care unica forma de atentie pe care a starnit-o Arthur, un “ciudat”, a fost una negativa. Mi-e teama de exemplul pe care il poate da un psihopat de succes, fie el si fictiv, pentru alti psihopati.

Daca mai e nevoie s-o spun: filmul asta merita vazut, poate chiar revazut de cei care au curajul. Dar pregateste-ti un desen animat pufos imediat dupa Joker. Vizionare placuta!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.