• Personaje principale: Mo’ (Dana Rogoz), Vera (Madalina Craiu), Profu’ (Răzvan Vasilescu)
  • Regizor: Radu Dragomir
  • Casa de distributie: Bad Unicorn
  • Durata: 76 minute
  • Lansare in Romania: 04.10.2019

Am mers la filmul Mo asteptandu-ma deja la un tipar clasic de film romanesc modern, fara sa am mari asteptari de la film in sine. Vazusem trailer-ul si pot spune ca m-a facut destul de curioasa actiunea deoarece parea o poveste atipica, mai putin abordata in filmele romanesti pe care le-am vazut pana acum.

Si, intr-un fel sau altul, abia iesita de pe bancile facultatii, am simtit ca rezonez cu acest subiect inca, desi nu mai fac parte de mai bine de un an din acest mediu academic. Cumva, ma asteptam la ceva dramatic sa se intample, la o actiune care sa fie bazata strict pe asta. Insa, cele mai mari asteptari le aveam de la Dana Rogoz, care atunci cand eram mica era idola mea, la fel ca si pentru multi alti copii cel mai probabil.

Filmul Mo

Impreuna cu prietena ei, Vera, Mo merge sa dea unul dintre examenele de la facultatea unde studiau. Cele doua fete sunt deja pregatite sa copieze deoarece nu au venit mai deloc la cursuri si ar fi stiut ce sa scrie. Desi ar fi putut sa-si puna planul in aplicare, Mo refuza sa copieze pana la urma, insa din cauza discutiei cu Vera din timpul examenului, aceasta este prinsa cu telefonul si este data afara de la examen.

Telefonul ei ramane la profesor iar Vera o urmeaza, ambele picand examenul. Mai tarziu afla ca au fost trecute absente si ca-l pot da din nou, insa in timp Vera se ingrijoreaza ca isi va pierde bursa, Mo vrea sa-si recapete telefonul de la profesor. Reuseste sa ia legatura cu profesorul si mai tarziu se vad in Centrul Vechi, acolo unde Mo isi recupereaza telefonul. Tot acolo, cele doua fete afla ca pot da examenul din nou, insa profesorul le pregateste un test total neasteptat.

Impresie generala – orice fantezie are stropul ei de realitate dura

Mo este genul de film care te face sa te simti din nou student inca de la inceput. Te introduce destul de usor si frumos in atmosfera anilor studentiei si pentru cateva clipe te tine putin antrenat in actiunea celor doua fete de a vrea sa copieze. Apoi, filmul reuseste destul de frumos sa arate doua stari ale studentilor dupa orice examen: o stare de resemnare ca examenul este ca si picat, stare pe care o are Vera, si o stare de nepasare, cea pe care Mo o are, fiind mult mai ingrijorata de propriul telefon decat de examen in sine.

Mi-a placut foarte mult cum actiunea filmului s-a concentrat intr-un fel sau altul pe o parte artistica, total neasteptata, cu multe referinte din lumea filmului, dar si a muzicii. Testul pe care profesorul l-a dat celor doua studente a fost cu siguranta neasteptat si parea sa fie o adevarata fantezie devenita realitate. Asta cred ca a fost punctul forte al acestui film, ca acea actiune s-a construit treptat si usor, fara graba, pregatind incet punctul culminant si dur, care te trezeste instant la realitate.

Filmul in sine este unul dintre cele mai bune filme romanesti pe care le-am vazut in ultima perioada. Din cate am inteles, filmul n-a dispus de prea multe resurse, dar chiar si asa, a fost destul de bine realizat. Singurul lucru care simt ca ar fi mers imbunatit ar fi fost povestea in sine a personajelor, mai ales a lui Mo. In rest, am numai cuvinte de lauda pentru acest film si cu siguranta nu trebuie ratat! 

Articol realizat de Teo

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.