Poate ca nu stiu sa inot, nu ma duc in cluburi si nu mananc avocado, dar ma uit la Game of Thrones si asta compenseaza social toate lipsurile mele de roscovana. Recunosc ca n-am fost early adopter, m-am apucat de cartile lui R.R. Martin si abia apoi de serial, cand Khal Drogo murise de mult la HBO, ceea ce ma mira si pe mine ca am mai avut motivatie sa ma apuc.
Ei, si cum ma laud aici ca sunt si eu in randul lumii, altceva voiam sa zic, de fapt. Ca tot omul care-si rezerva lunea pentru serial si are feed-ul de Facebook dupa chipul si asemanarea lui Kit Harington, sunt o mica enciclopedie ambulanta a serialului. Stiu teoriile despre personaje, interviurile cu actorii, meme-urile si stiu despre episoadele scurse de hackeri sau despre scaderea drastica a numarului de utilizatori PornHub la premiera Game of Thrones. Si, mai ales, stiu cate sezoane au fost si cate vor mai fi.
De aici, tortura. Eram in metrou saptamana trecuta, si langa mine un el si o ea. Vorbeau despre diverse si la un moment dat au inceput sa vorbeasca despre Game of Thrones. Pareau relativ neinteresati si neinformati iar ea ii marturisea ca s-a oprit la sezonul 5, deci are de recuperat. Apoi l-a intrebat cand se termina. Iar el a spus ca sezonul abia inceput va fi ultimul. Stai, ce?!
Ea s-a aratat mirata, ba chiar usurata. L-a intrebat daca e sigur, el „da, da, e ultimul sezon”. Apoi au inceput sa discute cum credeau ca s-ar putea termina, in timp ce eu fierbeam in mine, caci era aiurea sa ma bag in seama doar ca sa-i corectez ca mai urmeaza unul.
Cu fiecare teorie si personaj dezbatut, ma enerveam de ignoranta lor si simteam ca dragonul mi-a mancat limba. In cele din urma, au coborat la o statie dinaintea mea iar eu am ramas cu senzatia aiurea ca stiam adevarul si nu i-am luminat. Dar cum as fi putut sa le atrag atentia asupra imensei lor greseli fara sa par o barfitoare critica, ascultatoare de conversatii in metrou, obsedata de seriale, bagacioasa si dubioasa? Vreo idee?
Te mutai suficient de aproape de ei, te prefăceai că vorbești la telefon, iar din vorbă în vorbă duceai dialogul imaginar către Game of Thrones și ziceai ceva de genul “da, ăsta e penultimul sezon, mai urmează unul anul următor; crede-mă că știu, doar e serialul meu preferat; poți căuta pe Google și vei vedea și singur.”
Așa aduci în discuție credibilitatea că zici că-i serialul tău preferat, dar o bagi și p-aia cu Google, ca să-i faci pe oameni să caute singuri (lucru pe care-l puteau face de la început, de altfel).
Alex, unde erai cand ma perpeleam acolo singura de nervi?! Unde?!