Nu toate filmele care au studenți la Drept în prim-plan vorbesc despre justiție. Dar „Gașca de la Drept” din 2025 o face și nu doar cu articole de lege, ci și cu întrebări incomode despre empatie, reguli și ce faci atunci când legea nu mai are suflet. Filmul vine ca o surpriză plăcută în peisajul românesc: light, simpatic, cu o dinamică bună între personaje și un mesaj clar, dar fără să țipe moralizator.
Gașca de la Drept – 2025
Povestea urmărește un grup de prieteni din anul terminal de la Drept – fiecare cu propria poveste, propriul stil și, foarte important, propriul atribut definitoriu. Sunt carismatici, diverși, credibili. Par din lumea reală. Par din barul de lângă facultate. Par colegii tăi.
Doar că, în mijlocul planurilor pentru carieră și viață, apare o criză: Gabi, unul dintre colegi, ascunsese existența unui copil… iar acum copilul e grav bolnav. Ce urmează nu e doar o dramă personală, ci o temă de seminar în viața reală: ce cântărește mai mult – regulile impuse sau morala interioară?
Impresie generală
Una dintre marile reușite ale filmului este chimie dintre personaje. Avem un grup omogen în spirit, dar divers în stil. Interacțiunile dintre ei sunt credibile și relaxate, fără dialoguri de lemn, fără forțări. Te uiți la ei ca la niște prieteni care vorbesc în camera de cămin, nu ca la niște actori care repetă replici.
Paradoxal, personajul lui Gabi, cel aflat în centrul conflictului, este și cel cu care am empatizat cel mai puțin. Și nu pentru că problema lui n-ar fi gravă, ci pentru că felul în care o gestionează e, cum să spun… tipic românesc? O mândrie rigidă, o închidere în sine, o evitare a vulnerabilității reale.
Și aici, sincer, nu filmul e de vină, ba chiar, îl felicit pentru că nu încearcă să-l salveze cu orice preț. Gabi e acolo, cu bune și rele.
Mesajul filmului e subtil, dar eficient: regulile nu sunt sacre dacă ele contravin umanității. E o temă tot mai prezentă în societatea noastră, în special când vine vorba de justiție, etică și responsabilitate. Și filmul o tratează fără să țină prelegeri. Nu îți spune ce să crezi, ci îți arată ce se întâmplă atunci când principii și sentimente se ciocnesc. Când ceea ce „trebuie făcut” intră în conflict cu ceea ce „simți că e corect”. Și te lasă cu gândul: ce aș fi făcut eu?
Filmul e un reminder că legea fără suflet poate face mai mult rău decât bine.
Haida la Cinema City la el!