Sunt filme hot – cu un marketing turbat, care genereaza un hype care nu intotdeauna acopera asteptarile. Si sunt filme calde – la care poate nu vii cu asteptari definite, dar care te umple de un sentiment placut, de o caldura sufleteasca pe bune si o stare de sugar, spice and everything nice. Asa este Horia, debutul in lungmetraj al scenaristei si regizoarei Ana Maria Comanescu, dar si al protagonistilor, Vladimir Teca si Angelina Pavel. Iar filmul asta a reusit sa-mi fure corazonul asa cum n-a mai facut-o de muuuuuuuult timp un film romanesc. E un film cald, emotionant, echilibrat, credibil, expresiv, colorat, plin de frumos si plin de optimism, scris si jucat cu atata inteligenta emotionala ca n-are cum sa nu te cucereasca. Si-l recomand cu toata inima.

Horia

Horia este un adolescent inocent dintr-un sat constantean, indragostit de Ana, o fata din Cluj, care nu pare sa-i raspunda sentimentelor lui. Cand tatal baiatului apasa pedala presiunii, Horia decide sa fuga de acasa, calare pe Mobra sa tocmai primita cadou, si sa ii faca o surpriza acestei fete. Si de aici incepe cu adevarat un road movie delicios, cu multiple referinte romanesti (ca sa intre mai usor la inima), cu multiple referinte simbolice (ca sa se inchege bine povestea) si cu multiple valente emotionale (ca sa cresti si tu impreuna cu personajul).

Impresie generala – sensibil si puternic in acelasi timp

La finalul peliculei, scenarista si regizoarea Ana Maria Comanescu ne-a povestit despre modul cum a imaginat transformarea graduala a personajului Horia, ale carui trairi s-au reflectat si in peisajele filmului – la inceput, Horia trece printr-un loc arid, plin de stanci, ca apoi incet-incet sa inceapa sa se inverzeasca totul in jurul lui, iar la final intreaga scena sa fie impanzita de o padure de un verde-crud. Si asta mi s-a parut doar unul dintre aspectele care face filmul asta atat de special.

De fapt, primul aspect ar fi oamenii – in frunte cu Comaneasca, care mi-a placut nu pentru ca este o femeie scenarista si regizoare, dar pentru ca este o femeie scenarista si regizoare bomba, nene! Abia astept sa mai faca ceva, pentru ca semnatura ei, atat de umana si fireasca, m-a cucerit! M-a cucerit la pachet cu Vladimir Teca si, mai ales, Angelina Pavel, doi copii care au intrat in personajele lor mai credibil decat multi adulti care s-au perindat prin filme. Inocenta lui Horia, in contrast cu tupeul (ce mascheaza tot inocenta) Stelei sunt sarea si piperul filmului. Acest ping-pong juicy, mentinut pe tot parcursul unui scenario crescendo, te tine acolo, ca spectator, de telefonul devine un accesoriu inutil in geanta ta.

E funny ca, la momentul filmarilor, Vladimir Teca tocmai daduse BAC-ul, asemenea personajului sau, iar astazi este anul 2 la UNATC. Angelina, un nume parca predestinat pentru o actrita extraordinara, este pentru mine febletea serii de vizionare – o tanara atat de talentata si de charismatica, ca ma astept sa o revad de acum incolo in tot mai multe productii de succes.

Iar ca sa setez niste asteptari, in caz ca intr-adevar nu sunt definite – asteapta-te la o poveste foarte bine scrisa, foarte bine ancorata in realitatea romaneasca, cu nuante emotionale si emotionante, cu personaje care se dezvolta sub ochii tai, cu situatii cu care empatizezi usor, cu glume dozate perfect cat sa nu fie un film de bascalie, ci un road movie spumos.

In final, as zice doar ca Horia ar putea fi un Bildungsroman meets Dumbrava minunata, editia 2024, totul sprinkled cu optimism. Multumesc pentru o seara de gala, Cinema City!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.