Da-mi un film cu Ryan Reynols si o sa vin sigur. Cu gandul asta am pornit spre cinema sa vad IF, un film aparent pentru copii, dar in realitate cu multe mesaje legate de maturizare. Si am avut parte de Ryan Reynolds, din plin, efervescent si colorat asa cum il stiu, dar pe langa asta, m-am bucurat si de un fir narativ captivant, burdusit cu emotii de toate felurile, de parca si mie mi s-a facut dor de prietenii mei din copilarie, nu tocmai imaginari, dar papusi si ursuleti insirati zilnic pe canapea.
IF
Bea si-a pierdut mama cand era copil, iar acum se teme ca-si va pierde si tatal, supus unei operatii la inima. In aceasta perioada tumultoasa, ea surprinde o scena magica, cu un om in carne si oase ce strange in jurul sau un grup simpatic de entitati fantastice, al caror unic rol este sa bucure copiii, din perspectiva unor prieteni imaginari.
Impresie generala – emotionant, sensibil, amuzant
Ryan Reynolds joaca rolul lui Cal, un vecin al eroinei, care o ajuta in misiunea ei de a reuni prietenii imaginari cu fostii lor proprietari. Performanta sa este plina de umor si caldura, aducand un plus de farmec filmului. Scena in care Cal iese dintr-un tablou si incepe sa danseze pe scena cu toti prietenii imaginari pe melodia lui Tina Turner, “Better Be Good To Me” este un exemplu de inventivitate si magie vizuala, de departe scena mea preferata.
In ciuda unei executii aparent copilaresti, cu un scenariu plin de personaje fantastice, filmul “If” reuseste sa fie suficient de captivant si extrem de relatable si pentru adulti, datorita sinceritatii si performantelor emotionante ale lui Reynolds si Fleming.
Concluzia emotionanta si coloana sonora afectuoasa a lui Michael Giacchino te vor face sa ai nevoie de servetele la indemana. “If” poate ca nu este prima ta alegere daca esti un cinefil fara copii, dar odata ce ii cedezi, Reynolds si Fleming mentin aceasta aventura emotionala suficient de distractiva! Vizionare placuta!