Inainte de dilema oul vs. gaina, ma macina alta: cartea vs. filmul. Doar ca in cazul It ends with us, am rezolvat-o: am vazut filmul direct si mi-a placut atat de mult subiectul si modul cum este el expus, cu atata umanitate si empatie, ca orice ai alege, bine faci, numa’ citeste/vezi povestea asta. E o oglinda a societatii noastre care se preocupa prea putin de sanatatea si educatia noastra mentala.

It ends with us

Lily Bloom a trait intr-o familie in care violenta domestica era la ordinea zilei, lucru care a traumatizat-o si a distantat-o de tatal ei. Cand incepe o relatie cu un barbat sarmant, plin de succes, aceasta tema trista reapare in viata ei si o obliga sa ia o decizie. Cum gestioneaza ea situatia si care sunt limitele pe care si le impune? Afla intr-un film ca o floare – It ends with us.

Impresie generala – sensibil, realist, educativ

Ar putea fi o poveste de dragoste, presarata cu cateva glume bune, in care protagonista Blake Lively pur si simplu straluceste. Si ar fi fost reusit. Dar It ends with us e chiar mai mult de atat: povesteste cu mult curaj ca nu e suficient ca povestile de dragoste sa fie frumoase doar la suprafata, sa abunde in momente romantice, daca in spatele lor, se afla emotii negative intense, gelozii extreme, gesturi violente si un caracter abuziv. Iar acest strat de naratiune care poate umbreste ceea ce la inceput parea o comedie romantica aduce un mesaj de care societatea noastra are mare nevoie: violenta domestica nu poate fi niciodata motivata. Si pentru ca face asta intr-un film de succes, cu un public tinta atat de vast, chapeau! E mai puternic decat o campanie pentru o astfel de cauza.

Am apreciat umanitatea cu care filmul prezinta personajele: villain-ul nu e intru totul rau, protagonista nu e intru totul o sfanta si tocmai asta vreau sa subliniez: limitele se impun nu doar atunci cand treaba e alba sau neagra, ci de la primul semn de abuz, chiar daca multi oameni a caror educatie emotionala e precara ar zice “dar si-a meritat-o”. Pentru ca mai rau decat un rau absolut de care e clar ca trebuie sa scapi este poate un rau “asa si asa”, care de multe ori chiar in cultura romaneasca se traduce in “a furat, dar a si facut”, lucru care se dovedeste a fi mai toxic pe termen lung.

Firul narativ din It ends with us urmareste cartea cu acelasi nume si apeleaza la tehnica flashback-ului pentru a da profunzime alegerilor lui Lily, a carei viata este prezentata foarte natural. Blake face un rol credibil si fermecator, lucru pe care pot sa-l zic si de ceilalti actori, alesi cat se poate de bine. Viata e recreata autentic in acest film cu twist-uri, iar asta ma bucura, pentru ca mesajul e livrat intr-un mod mult mai fluid.

Asadar, fuguta la Cinema City!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.