Sigur ai dat deja pe net de vreo cioaca referitoare la Klaus & Barroso si ti-ai zis ca filmul asta pare chiar funny. Si acum vin eu, cu fundul proaspat ridicat de pe scaunul de la Cinema City, din fata marelui ecran, si iti confirm de o mie de ori – Klaus & Barroso e bombaaaaaa – o nebunie de comedie, cu cei mai charismatici comedianti, intr-un scenariu light, fin, usor de urmarit si chiar si mai usor de iubit, ce parodiaza cu succes societatea romaneasca si, probabil, te-ai regasit si tu un pic printre personaje.

Cam asta ar fi rezumatul filmului si al impresiei mele, dar daca vrei varianta mai detaliata, ia ceva de rontait si uita-te mai jos:

Klaus & Barroso

Klaus incearca o reteta rapida de imbogatire, iar decizia lui, deloc surprinzator, ii aduce in schimb o ditamai datorie, motiv pentru care are nevoie de fratele lui, Barroso, ca s-o scoata la capat. Dar chiar daca Barroso ii sare in ajutor, din nou, lucrurile se complica si, intr-un scenariu de rasu-plansu, facem cunostinta cu alte personaje flamboaiante, super bine conturate, perfect echilibrate intre ele si cu protagonistii si, mai ales, mega funny.

Impresie generala – Deja astept partea a doua cu nerabdare

Filmele romanesti nu sunt tocmai triggerul la care spectatorul de cinema se ridica intr-un suflet de pe fotoliul de acasa si o ia la goana spre casa de bilete. Dar cu filmul asta, lucrurile s-ar putea sa se schimbe. Merita sa se schimbe – Klaus si Barroso e genul de comedie romaneasca de rasu’-plansu’ unde capul de afis, Micutzu, nu e acolo doar sa aduca niste extra incasari, ci-si face treaba cel putin la dublu – ca protagonist si regizor – intr-un mod atat de romanesc (in cel mai bun sens), ca relationezi cu personajele de la primele replici. Si fix asta mi se pare maiestria filmului – te regasesti pe acolo, macar intr-o scena, macar intr-un personaj, macar ca situatie cu care te-ai confruntat, daca nu chiar tu, cineva cunoscut. Si prin relationarea asta facila incepi sa prinzi drag de peronaje, apoi te prinde si umorul, povestea se dezvolta, iar la final ai impresia ca esti parte din film si ca zilele astea urmeaza sa primesti si tu o invitatie la nunta. Da, asta e singurul spoiler pe care imi permit sa-l dau.

Altfel, scenariul seamana putin cu o piesa de teatru in mai multe acte bine definite, intr-un decor simplu, dar care nici nu trebuie sa fie mai mult, cu o gloata de personaje care construiesc cu naturalete umor de situatie, dar au la activ si replici adorabile, dintre care preferata mea ramane “Vom avea intotdeauna Ploiestiul”, dar ar mai fi si altele, insa raman pe seama ta de descoperit.

Distributia e una si una – cu Micutzu si Adrian Nicolae, Victoria Raileanu, Madalina Craiu, Serban Pavlu si alti actori talentati, ale caror personaje se perinda printr-un club indoielnic, fiecare cu propria agenda. E fain insa ca si personajele secundare au un fir narativ foarte interesant, care starneste si mai mult interesul publicului, atata ca la final ramai cu o nevoie sa mai dea cateva replici, sa mai bage cateva scene. Cum, doar atata? de aia zic – abia astept partea a doua.

Ai curaj sa mergi la Cinema City sa vezi Klaus & Barroso sau ti-e ca deja intri in sevraj cinefil apoi?

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.