
Ca gen, comediile romantice au potential mare de a se sifona usor. Sunt, adesea, productii usurele si usor de criticat, care cu greu ajung memorabile. Sau cel putin asa le vad eu: ca o placere vinovata si o nevoie obligatorie de deconectare de la agitatia vietii contemporane, dar lipsite de stralucirea creativa si emotionala a unui thriller sau a unei drame, ba chiar si de suspansul unui reality show . Dar uite ca, din cand in cand, mai rasare o minune absolut delicioasa (Love again), care trage cu avant genul spre un varf neatins de multa vreme.
Iar introducerea asta stufoasa este, de fapt, un compliment pentru Love again, comedia savuroasa pe care am iubit-o de la prima aparitie a lui Celine Dion pana la ultima ei melodie de pe fundal.
Love again
Mira sufera dupa moartea iubitului ei, iar Rob se reface dupa ce a fost parasit cu o saptamana inaintea altarului. Drumurile lor se intersecteaza atunci cand numarul de telefon al iubitului Mirei ii este asignat lui Rob, la birou. Asa ajunge el sa primeasca mesajele Mirei, o ultima tentativa a protagonistei de a se debarasa de presiunea durerii sale, scriindu-i partanerului decedat. Rob se indragoseste de ea, doar prin cuvinte, iar restul este o comedie sensibila si plina de glume bune, dar mai ales de muzica minunata a lui Celine Dion.
Impresie generala – o pledoarie bine construita in favoarea dragostei pure
Daca e ceva ce am iubit mult de tot la Love again este stangacia protagonistilor – balbaielile lor, ezitarile, modestia ce uneori le stirbeste din stralucire, dar care le adauga puncte bonus la farmec. Sunt personaje aproape reale, pline de imperfectiuni, cu o gramada de necazuri si momente de blocaj, cu care poti empatiza usor pentru ca, in afara lui Celine, debordeaza de banalitate, in cel mai bun sens posibil.
Si tocmai aceasta usurinta de a te regasi in personaje face filmul atat de cald si placut, iar glumele atat de savuroase: de la intrebari ciudate la umor de situatie din cauza anxietatii, toti le-am bifat si toti ne-am facut mici, intr-un colt, dupa ce am dat-o in bara. Comedia asta iti spune, pur si simplu, ca e ok sa fii imperfect, e ok sa fii uman, e ok sa fie greu, inainte sa fie usor.
Trebuie sa mentionez si ca Priyanka Chopra este superba, are o frumusete naturala fascinanta, dar asta nu-i de mirare, ca doar tipa s-a lansat ca Miss Universe in 2000. Ceea ce iar funny este ca are cateva scena alaturi de sotul sau din realitate, unul dintre fratii Jonas, alaturi de care pare sa se potriveasca mult mai putin decat cu protagonistul. Si nu, nu e vorba de diferenta de varsta de 10 ani dintre ei, ci de faptul ca, fizic, cei doi par pur si simplu din alte filme. 1-0 pentru film in defavoarea realitatii.
All in all, e pansament pentru stres sau chiar program de preventie, asa ca ia-ti bilet la Cinema City si planifica-ti un moment de respiro.
