- Personaje principale: Ma (Octavia Spencer) si Maggie (Diana Silvers)
- Regizor: Tate Taylor
- Casa de distributie: Ro Image 2000
- Durata: 99 minute
- Lansare in Romania: 7 mai 2019
Pentru o fata cu un aspect angelic, imi plac destul de mult filmele cu psihopati. Nu e o treaba macabra (din contra, intorc mereu privirea la orice firicel de sange care da sa apara. Ma uit pe pereti la scene de violenta). Dar de obicei, filmele cu psihopati sunt cele mai ofertante din punct de vedere scenaristic si I’m a sucker for good stories.
Ma
Sue Ann lucreaza la o clinica veterinara si are o viata rutinara si neinteresanta. Pana cand devine “ajutorul” unor liceeni pusi pe nazbatii si ajunge sa-i cazeze la ea in beci, unde le organizeaza petreceri salbatice.
Doar ca in spatele planurilor ei, se ascunde ceva mai mult decat distractia. Iar adolescentii afla asta intr-un mod cat se poate de neplacut cine e Ma.
Impresie generala – o idee foarte buna, o interpretare de exceptie, dar scenariul ar fi putut merge mai in detaliu
Mie mi-a bifat asteptarile: motiv credibil si expus gradual, cat sa starneasca interes si curiozitate, interpretarea Octaviei Spencer pur si simplu grozava (nu stiu daca o s-o mai pot privi vreodata interpretand un personaj pozitiv) iar schitarea personajului Sue Ann inspirata si inspaimantatoare.
Mi-a placut jocul dintre prezent si trecut, o serie de flasback-uri care te poarta intre empatie si teroare, ca un cutremur emotional. Modul in care e regizat filmul, de altfel, e clar un plus atat pentru atmosfera cat si pentru portretizarea personajelor. Insa de departe, cea mai bine lucrata este Sue Ann, restul sunt prezentati doar ca sateliti.
Pentru ca psihologia personajului este atat de complexa, mi se pare ca totusi au ramas si cateva aspecte parca puse doar sa fie acolo, dar neexploatate suficient: existenta fiicei sale, care apare doar cat sa ne dam seama de relatia ei toxica cu mama sa. Mi se parea ca personajul era suficient de diabolic si fara sa aiba un copil si ca drama lui Genie e suficient de complexa cat sa fi meritat ori mai multa atentie ori sa fi fost un film separat.
In final, pot sa spun ca mare parte din Ma a parut reusita si ca, daca esti fan al thriller-elor cu psihopati, cred ca o vei respecta pe Octavia Spencer ca actrita si mai mult, dupa aceasta pelicula.
One thought on “Ma – Octavia Spencer joaca de ti se face pielea gaina”