Maria Callas. Un nume pe care toti il citim cu respect, cu admiratie, cu aspiratia ca poate-poate vom ajunge, macar o zi din viata noastra, sa atingem culmi atat de inalte in meseria noastra, asa cum a facut ea. Si totusi opera a fost pentru Maria Callas nu doar un vector al succesului, al adulatiei, al faimei, al bogatiei, al implinirii, dar si un drog in lipsa caruia sevrajul i-a furat orice alta bucurie a vietii. Si despre asta e filmul Maria, despre omul Maria, dupa ce n-a mai fost diva Maria Callas. Exista viata dupa caderea de pe piedestal? Eu si asortata mea, Alina Dragne, ne-am dus sa aflam la Cinema City.
Maria
Maria Callas si-a pierdut vocea in ultimii ani ai vietii sale, nu inainte sa-si piarda si marea iubire, iar de aici la pierderea oricarei bucurii a mai fost doar un pas. Ramasa singura, dar mai ales neputincioasa in a se regasi pe sine (pentru ca ea se identifica cu diva, cu personajul de pe scena), Maria devine doar o umbra a ceea ce a fost candva. Drama pe care regizorul Pablo Lorrain a creat-o cu creativitate, cu poveste, cu o emotie data la maximum, reflecta un adevar sumbru: ce valoare mai are viata atunci cand ai certitudinea ca cele mai frumoase momente ale ei s-au dus deja? E minunat ca multi gasesc raspunsuri optimiste, dar n-a fost si cazul Mariei Callas.
Impresie generala – o viata in 3 acte
Mi-a placut foarte mult modul cum filmul este structurat – majoritatea actiunii se petrece in prezent, dar in haos-ul psihic creat de un cocktail de medicamente halucinogene, linia prezentului nu doar ca face loc unor personaje inchipuite, dar adesea se imbina cu trecutul, intr-un soi de psihoza artistica pe care Maria o numeste autobiografie. Si tocmai aceasta structura narativa, asupra careia simti ca si tu, ca spectator, pierzi adesea controlul, lasa loc emotiei – acolo unde ratiunea este data la volum mic, emotia este data la volum mare si contureaza un film de stare, o poveste despre cele doua taisuri ale succesului suprem, un deznodamant trist – chiar daca esti un om bun, atunci cand ai prea multa putere, viata ta devine doar despre pastrarea acelei puteri si despre nimic altceva. Iar in mainile unui narcisist, puterea, succesul si adulatia devin o obsesie.
Mie imi plac foarte mult filmele psihologice, iar Maria a rupt la treaba asta si ne-a purtat prin toate coltisoarele depresiei protagonistei, motivandu-i starea, fara a o victimiza teatral, insa. Maria avusese o copilarie foarte grea, in care increderea ii fusese stirbita chiar din familie. Si pentru ca opera a fost cea care a transformat-o dintr-o ratusca urata cu incredere stirbita intr-o lebada adorata de o lume intreaga, opera a devenit cel mai important lucru pentru ea – salvatorul, refugiul, catharsis-ul, lucruri pe care filmul le surprinde natural, fara a contura oda sarmanei fetite neglijate.
De fapt, filmul e departe de a se rezuma la un stereotip plat – Maria este plina de incredere, dar in acelasi timp supravietuieste doar pe baza validarii vocii sale; este un om cu valori sanatoase, dar in acelasi timp marea ei iubire este un monstru arogant; este sensibila, dar in acelasi timp are toate atributele unui om narcisist; uite o tema buna de research – oare adevarata Maria Callas era la fel de narcisista? Pentru ca privind detasat, aceasta drama isi datoreaza gravitatea tocmai pentru ca Maria cade nu doar de pe muntele succesului, dar si de pe muntele egoului. Si nu sunt sigura care dintre cele doua caderi a durut mai tare.
Si apoi marea intrebare – Angelina, da’ Angelina joaca bine? Angelina joaca nu bine, joaca fenomenal. Eu cred ca asta e rolul care i s-a potrivit cel mai bine din toate in care am vazut-o eu. Poate si pentru ca are ceva din melancolia personajului, din umorul sau negru, din tristetea cauzata de o lume in declin. Deja nominalizata la Globurile de Aur pentru rol principal, nu m-ar mira s-o vad nominalizata si la Oscar.
All in all, Maria este un film superb. Mi-a placut enorm de mult, dar asta si pentru ca imi plac filmele de stare, psihologice, drame cu radacini reale, in care se integreaza echilibrat si note fantastice de creativitate, care ajuta la naratiune. Daca rezonezi cu genul asta de program, o sa te incarce mult aceasta pelicula. Si, cine stie, poate o sa ajute artistul din tine. Vizionare placuta!