Dacă ai crescut într-o perioadă în care jumătate dintre eroi aveau mușchi, săbii magice și puterea de a rezolva orice problemă strigând ceva dramatic către cer, atunci Masters of the Universe este probabil unul dintre filmele pe care le așteptai. Eu am intrat în sală pregătită pentru nostalgie și am ieșit cu senzația că am văzut un blockbuster care nu se rușinează deloc de rădăcinile sale de desen animat și jucărie. Îmi place când un film știe exact ce este și nu încearcă să fie altceva.
Masters of the Universe
Filmul îl urmărește pe Adam, moștenitorul de drept al planetei Eternia, care ajunge pe Pământ și crește fără să cunoască adevărata sa origine. Ani mai târziu, destinul îl obligă să își revendice identitatea și să revină într-o lume aflată sub amenințarea lui Skeletor, unul dintre cei mai iconici răufăcători ai culturii pop.
Urmează o aventură fantasy de proporții, cu războaie pentru Eternia, alianțe improbabile, creaturi fantastice, arme legendare și celebra transformare a lui Adam în He-Man.
Impresie generală
Primul lucru care merită spus este că filmul vine cu o moștenire enormă în spate. Franciza Masters of the Universe s-a născut la începutul anilor ’80 ca răspunsul companiei Mattel la succesul Star Wars și a devenit rapid un fenomen global prin jucării, benzi desenate și serialul animat care a definit copilăria unei generații întregi.
În noua versiune, rolul lui He-Man este interpretat de Nicholas Galitzine, care preia mantaua lăsată în urmă de Dolph Lundgren în filmul din 1987. Și trebuie să recunosc: alegerea funcționează. Galitzine reușește să facă personajul suficient de eroic cât să respecte materialul original, dar suficient de uman cât să nu pară o caricatură a masculinității anilor ’80.
În jurul lui găsim o distribuție surprinzător de puternică:
- Camila Mendes în rolul Teela
- Idris Elba în rolul Man-at-Arms
- Alison Brie în rolul Evil-Lyn
- Jared Leto în rolul Skeletor
- Morena Baccarin în rolul Vrăjitoarei din Grayskull
Un lucru care mi-a plăcut foarte mult este că filmul nu tratează Eternia ca pe un simplu decor. Se simte că regizorul Travis Knight și echipa sa au investit enorm în worldbuilding. Knight, cunoscut pentru Bumblebee, a fost adus după ani întregi de proiecte anulate și rescrieri, iar filmul pe care îl livrează are ambiția clară de a relansa întreaga franciză. Fun fact pentru cinefili: proiectul a petrecut aproape două decenii în diverse stadii de dezvoltare. A trecut prin multiple studiouri, scenarii și distribuții înainte să ajungă la Amazon MGM și să fie filmat în Londra în 2025. Muzica are exact energia epică de care avea nevoie un univers cu castele magice și războinici gigantici.
Mi-a plăcut și că filmul nu încearcă să își ascundă rădăcinile. Castle Grayskull, Teela, Skeletor, Battle Cat, Eternia, toate sunt tratate cu respect și oferite publicului exact cum și-ar dori un fan. Din punct de vedere tematic, filmul vorbește despre identitate, destin și responsabilitatea care vine odată cu puterea. Nu reinventează genul fantasy, dar nici nu trebuie. Funcționează tocmai pentru că își îmbrățișează sincer ADN-ul de aventură clasică.
Masters of the Universe este exact genul de blockbuster care te face să te simți din nou copil fără să te trateze ca pe unul. Are aventură, are spectacol, are personaje iconice și suficientă nostalgie cât să te facă să cauți pe Google dacă mai există pe undeva figurinele He-Man din copilărie. Iar dacă după două ore petrecute în Eternia nu ai măcar o dată impulsul să ridici mana și să strigi „I have the power!”, atunci cred că ai fost la alt film.