Filmul urmărește parcursul lui Michael Jackson din copilărie până în 1988, în perioada turneului Bad. Nu este o dramă biografică clasică, centrată pe introspecție, ci mai degrabă o cronologie amplă a ascensiunii, plină de momente-cheie, repere artistice și etape care au construit legenda, de vazut musai la Imax, la Cinema City.
Structura amintește pe alocuri de un documentar: sunt foarte multe lucruri de spus și filmul alege să le includă, chiar dacă asta înseamnă că uneori povestea emoțională face un pas în spate pentru a lăsa loc faptelor.
Impresie generala
Pentru mine, filmul ăsta a fost pur și simplu o bucurie.
Primul mare plus: Jaafar Jackson. Faptul că un membru al familiei îl interpretează pe Michael era deja promițător, dar rezultatul depășește așteptările. Se vede că s-a pregătit ani întregi: în voce, în mișcări, în postură, în energie. Îi face cinste.
Filmul nu intră foarte adânc în zona psihologică și asta e o alegere conștientă. În loc să disece, preferă să documenteze. Să arate, să construiască, să pună cap la cap momentele care au definit cariera lui. Pentru unii poate părea că lipsește o dimensiune mai intimă, dar pe de alta parte, această abundență de detalii evoca super nostalgie.
Și aici vine partea care m-a atins cel mai tare: filmul este bogat în momente artistice. Replici, scene, performance-uri, toate te duc înapoi în timp. Pentru orice fan Michael Jackson, este o experiență minunată. Mi-a plăcut mult și faptul că filmul îl pune într-o lumină pozitivă. Este un portret care celebrează talentul, munca și impactul lui asupra muzicii și culturii pop.
Ca structură, da, uneori simți că povestea se fragmentează puțin din cauza volumului mare de informație. Dar nu m-a deranjat. Pentru că fiecare bucățică adăugată înseamnă încă un moment cu Michael.
Mi-a plăcut enorm. Și deja mă pregătesc să-l văd încă o dată.