Promiti ca nu ma judeci? Da’ promiti? Bine, uite marturisirea – am fost probabil singurul om din sala IMAX de la vizionarea de film…care a vazut filmul Minecraft inaintea jocului! Serios, habar n-aveam cum arata jocul, auzisem de el dar nu stiam cu ce se mananca si tot ce aveam inainte de acest munte de bucurie cinefila era doar o tona de curiozitate. Si daca esti…hmmm…nu mult mai breaz decat mine, sa stii ca pelicula a fost demmentialaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Si cred ca daca mie, o cinefila cazuta de pe luna in fata lui Jason Momoa, mi-a placut atat de mult, inseamna ca un gamer va fi de-a dreptul in extaz.
De unde concluzia mea cam rapida – oricine se va afla la Cinema City intr-una dintre salile unde se difuzeaza, va avea parte de 2 ore si un pic de haz de necaz, multa creativitate, actori adorabile, personaje absurde dar catchy, un scenariu dinamic si o lume plina de imaginatie din care nu-mi mai doream sa ies!
Minecraft filmul
Minecraft filmul aduna un grup pestrit sa lupte impotriva porcilor malefici – pe Gar-Gar (Jason Momoa pe care-l iubesc purtand orice culoare, da, si roz), pe Steve (al carui vis a fost mereu sa fie miner), pe doi frati orfani, pe Dawn (de care m-am indragostit in Orange is the new black si indragostita am ramas) si, bineinteles, pe Dennis, lupul patrat.
Similar cu Jumangi, acest grup pestrit ajunge intamplator in lumea Minecraft si trebuie sa se asigure ca aceasta nu va fi contaminata de acriturile maleficei Malgosha, care vor sa transforma un taram al bucuriei intr-unul deprimant al vanatorii dupa aur (capitalism much?).
Impresie generala – saltaret, ca o intoarcere in copilarie
Jason Momoa era suficient cat sa ma aduca la IMAX. Jennifer Coolidge era cireasa de pe tort, pe care n-as fi ratat-o ever! Dar sa-i ai pe oamenii astia doi si sa te mai si prapadesti de ras, in timp ce admiri o lume in care simti c-ai vrea sa ajungi de la prima scena? Filmul asta pentru mine a fost pansament emotional, un munte (patrat) de bucurie si entuziasm, cu o dinamica saltareata si un mod de-a dreptul imersiv de a te lipi de poveste.
Asta daca te pui la mintea copiilor, pentru ca e un film de familie – inocent, plin de imaginatie, doldora de personaje prostute, adorabile, cu umor sec si uneori natang, cu multa vulnerabilitate, nu extraordinar de multa profunzime, dar cu mesaje faine, cu binele care invinge intotdeauna si cu un CGI de zile mari.
Mi-a placut mult faptul ca Jason Momoa joaca un personaj ca un teddy bear – masiv, dar sensibil, rocker, dar imbracat in roz si joaca acest contrast cu multa pricepere si credibilitate, e o pata de culoare. Dar esti mai mult fan Jack Black (and I don’t blame you), sa stii ca rolurile lor sunt similare, facute sa se completeze si sa sublinieze mesajul ca e loc sub soare pentru toti, sa nu mai fim asa atroce in competitia pentru un loc similar.
Mi-a placut si ca Jennifer Coolidge joaca rolul ei tipic, cred ca sunt atat de dependenta de femeia asta,ca simt ca i-as trage personajele pe nas! Imi place la nebunie umorul ei!
Inainte sa inchei, vreau sa mentionez ca mesajul de a-ti gasi o familie printre straini si ca, de fapt, nu esti singur, mi s-a parut cel mai dragut lucru din seara Minecraft filmul – personajul lui Jack Black isi gaseste companionul intr-un animal, fratii se reconecteaza, personajul lui Jason Momoa se asociaza cu personajul lui Jack Black de-a lungul filmului, iar Dawn este ca o mama pentru toti. Loved it – e un mesaj de bun augur pe vremurile astea.
All in all, am fost atat de placut surprinsa de emotiile pe care acest film mi le-a trezit ca-l recomand cu toata inima! Fuguta la Cinema City!