
Oppenheimer m-a incapsulat intr-o paleta de emotii atat de vasta, ca am nevoie de o doza soc de sugar, spice and everything nice ca sa ma resetez
Mi-a placut Si nu doar pentru ca am intalnit-o pe singura femeie, in afara de mine, care uraste sa primeasca
flori (o sa intelegi tu cand il vezi), dar pentru ca m-a absorbit intru totul, 3 ore fara rasuflare.
La prima vedere, as nominaliza cuvantul filmului “exploziv”, doar e vorba de parintele bombei atomice, dar cred ca la un puricat mai profund, as zice ca “dualitate” ar fi mai potrivit
ca laitmotiv, dincolo de prima mana.
Impresie generala despre Oppenheimer
Asta pentru ca Nolan subliniaza dualitatea morala a lui Oppenheimer cu pricepere – el e un savant absorbit de proiectul sau, dar si un om macinat de consecintele
creatiei lui, este un profesionist manat de ego pe drumul afirmarii, dar si un umil luptator in numele multimilor oprimate (evreii din lagarele lui Hitler, spaniolii suprimati de fascismul lui Franco), un sot iubitor, dar si un infidel devotat
, iar in final – un fizician de succes, dar si un om de stiinta care cauta sa se pedepseasca in mod constient pentru succesul care l-a infrant pe interior.
Iar coloana sonora este pur si simplu geniala, musai de savurat la IMAX pentru duduiala sfasietoare fara de care Oppenheimer n-ar mai fi, probabil, filmul anului. Si da, povestea benefiaza de cantitatea optima de
tehnicalitati cat sa ii dea carnita, dar care nu strivesc corola de fire narative a lumii lui Nolan.