Personaje principale: Petru (Alexandru Papadopol) si Irina (Nicoleta Lefter)
Regizor: Paul Negoescu
Durata: 100 min
Lansare in Romania: 21.09.2018
Casa de distributie: Ro Image

Alexandru Papadopol este intotdeauna o alegere buna cand e vorba de o comedie. Amuzant, natural, cu un miserupism aproape inocent si cu expresia lui de parca ti-ar coace-o din moment in moment, n-ai cum sa nu-l adori. A fost o decizie buna sa fie cooptat in echipa dar nu sunt sigura ca decizia lui de a accepta a fost la fel de inspirata. Si asta pentru ca e genul de film unde actorul bate scenariul dar chiar si asa, ceva da cu virgula.

Povestea unui pierde-vara

Petru este un tip ce, la a doua tinerete, umbla din floare-n-floare. Si cand nu umbla cu florile, umbla cu cei 2 prieteni ai sai, cam fel de neimpliniti ca si el. Filmul se imparte intre nehotararea lui Petru de a-si asuma viata de adult alaturi de Irina, tipa principala cu care se vede, si barfa cu baietii, ceva destul de savuros pentru a confirma teoria ca barbatii barfesc mai mult ca femeile.

Impresie generala – un scenariu de serial adaptat intr-un film

Cum ziceam, Povestea unui pierde-vara mi-a parut un fel de Sex and the city cu barbati. Accentul ce cade pe intalnirile dintre cei 3 prieteni ce se intalnesc pentru a-si barfi relatiile este o parte importanta din film, in timp ce actiunea propriu-zisa este tratata in plan secund. Povestea unui pierde-vara, asa cum este structurata in film, s-ar fi pretat mai bine unui serial, in care promovarea sa fie ceva de genul ca prezinta viata fix asa cum este, fara dramatizari. Ceea ce a lipsit filmului este un ritm crescendo, un moment culminant. Perspectiva artistica este prezentarea actiunii fix ca-n viata reala, rutinara si cu cateva momente spumoase, pe ici pe colo, dar fara o schimbare graduala. Asta a lasat usa libera gandurilor din afara universului cinematografic si asta e periculos pentru productie.

In schimb, pot sa spun ca rolul lui Petru i-a venit manusa lui Alexandru Papadopol. Nu pentru ca el ar fi vreun flusturatic, dar pentru ca stilul sau flamboaiant da culoare personajelor sale iar expresia poker face cu care-si serveste glumele e pur si simplu deliciul filmului. Povestea unui pierde-vara are un protagonist puternic pe segmentul de naratiune ales si asta se vede.

Am apreciat si umorul peliculei, incepand cu posterul pur si simplu fantastic de bun si terminand cu expresia adorabila a lui Papadopol. Glumele sunt bune, mai ales cele ale protagonistului, si cu siguranta iti vor produce multe momente de amuzament autentic. Pe masura glumelor a fost si scenografia, care a surprins perfect aerul capitalei, un oras eclectic in care poti vana divertismentul si la o expozitie de arta moderna dar si la un bar fara pretentii, cu nume rasunator pentru fosti presedinti.

In final, as spune ca e o comedie de descretit mintea dupa job, pe care tu ai putea interpreta-o cu totul altfel datorita dilemelor prezentate, drept pentru care te provoc sa mergi la cinema si sa te intorci cu propria parere despre Povestea unui pierde-vara.

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.