• Personaje principale: Meilin (Rosalie Chiang) si Ming (Sandra Oh)
  • Regizor: Domee Shi
  • Casa de distributie: Forum Film Romania
  • Lansare in Romania: 11.03.2022

Cu totii am oprit in statia “Pubertate”. Si nu a fost un moment usor. Ba chiar plin de emotii contradictorii, de multa deruta si de transformarea inevitabila intr-un nou sine. Am trecut si peste asta. Dar animatia Disney Pixar Rosu aprins nu se grabeste sa faca pasul la urmatoarea etapa, ci pune lupa fix pe aceasta perioada, prin intermediul protagonistei Meilin, o fetita de 13 ani din Canada, aflata in mijlocul transformarii. Transformarii intr-un panda rosu, ca metafora a eliberarii “monstrului interior” ce iese la iveala in pre-adolescenta.

Rosu aprins 

Meilin este copilul model: foarte cuminte, complet devotata familiei si respectuoasa fata de istoria acesteia, un elev eminent si straina de promiscuitate. Dar aceasta suma de calitati pe placul mamei rezulta intr-o autocenzura ce ajunge s-o macine pe interior pe fetita, dornica sa exploreze lumea in afara limitelor impuse. Pe masura ce trairile intense devin tot mai greu de reprimat, iese la iveala monstrul interior: Meilin se transforma intr-un panda rosu extrem de pufos si dragalas, dar care insa are si o latura salbatica.

Vestea cea buna? Exista un ritual ce ii poate reda lui Meilin siguranta fizica, intemnitand animalul intr-un obiect. Dar este oare lepadarea de o parte esentiala a sa alegerea lui Meilin?

Impresie generala

Aparent un desen animat pentru copii, animatia Rosu aprins e mai degraba o lectie interactiva pentru toti spectatorii. Una ce asaza central relatia mama-fiica, aceasta legatura complexa ce merita analizata fara superficialitate. Iar marele merit al animatiei este ca nu imparte totul in alb si negru, ci oscileaza intre suisuri si coborasuri, intre sentimente calde si pline de admiratie si furie oarba, ce duce la regrete. Relatia dintre Meilin si Ming e ca un ping pong cu pietre incinse, uneori amuzanta, alteori greu de privit. Cu toate astea, este evolutiva cu fiecare actiune: devine mai transparenta, mai sincera, mai flexibila.

Aceasta tema este aproape de sufletul regizoarei, Domee Shi, realizatoarea scurmetrajului Pixar “Bao”, castigator la Oscar 2018. Ea declara ca atunci cand a fost intrebata de ce galusca din scurtmetraj era barbat: „Am spus ca ar fi fost nevoie de mult mai mult pentru a explora relatia mama-fiica”. Si s-a tinut de cuvant. 

Un alt aspect pe care filmul il surprinde comic si realist este clash-ul intre generatii: pasiunile si interesele adultilor par plicticoase pentru copii, iar pasiunile si interesele acestora ii scandalizeaza pe adulti. Iar pelicula promoveaza toleranta si ajutorul reciproc pentru a se intelege si a se accepta, cu toate diferentele. Legat de asta, la final e o scena in care Meiling, in corpul de panda rosu, face twerking in fata mamei sale. La cateva momente, apare o scena si in care o ajuta la templul familiei. Concluzia? Doua comportamente aparent contrastante nu se exclud reciproc. Parintii trebuie sa ii indrume pe copii si sa le ceara sa fie responsabili, dar fara a-i inchide intr-un glob de sticla al principiilor si preferintelor lor.

In final, as mai puncta faptul ca Rosu aprins promoveaza si diversitatea. Si chiar daca uneori nu e pe placul criticilor ce spun ca prea multa corectitudine politica dauneaza grav autenticitatii, mie mi-a placut foarte mult accentul pus pe comunitatea de imigranti din Canada: Meiling este asiatica, prietena ei cea mai buna este un tomboy, o alta prietena buna este indianca, profesorul de matematica rus, iar in timpul unei scene de fuga, Meiling se impiedica de o femeie cu hijab.

Inchei cu o confirmare: Rosu aprins nu e doar o placere pentru copii, dar si o aventura irezistibila pentru cei mari.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.