Personaje principale: Cristian (Alexandru Suciu) si Sofia (Cristina Flutur)
Regizor: Cătălin Rotaru, Gabi Virginia Șarga
Durata: 115 min
Lansare in Romania: 01.03.2019
Casa de distributie: Ro Image 2000, Idea Film Distribution
In ciuda titlului biblic, dupa aprinderea luminilor, toata sala paream niste criminali in devenire, programati sa sfasiem niste birocrati nepasatori si niste conducatori lacomi, ce contribuie la acest sistem corupt.
Sa nu ucizi e un film dur. De altfel si producatorii au declarat ca spera sa nu faca niciodata un film caldut. Dar e o pelicula ce merita vazuta pentru ca e realista, sfasietoare si plina de mesaje care sa te zdrungine din inertie, poate-poate mai misca ceva in tara asta.
Sa nu ucizi
Medicul Cristian Badea este neputincios in fata sistemului medical din Romania, care ascunde adevarul despre virusii si bacteriile ce colcaie in salile de operatie, pe instrumentar si in final in interiorul pacientilor.
El duce o lupta de Sisif cu mai-marii de la conducere, insa ceea ce reuseste sa schimbe este doar starea lui psihica, din ce in ce mai subreda.
Impresie generala – culisele unui caz inspirat din realitate
Inspiratia filmului este evidenta: cu totii am auzit de Hexipharma si stim consecintele fatidice ale dezinfectantilor diluati. Ce si-au imaginat producatorii filmului a fost un personaj care sa lupte impotriva acestui lucru. In ciuda faptului ca personalitatea si crezul sau au fost pur fictionale, multi medici au declarat apoi ca s-au regasit in parcursul lui Cristian, dar nu au avut curaj sa duca lupta pana la capat. In cele din urma, nevoile cotidiene bat dreptatea, si in film si in realitate.
La inceput, mi s-a parut ca Alexandru Suciu interpreteaza personajul cu o agresivita exacerbata, ca modul cum ajunge sa se poarte cu propria familie din cauza frustrarii nu e justificat. Marturisesc ca pe la jumatatea filmului mi-era groaznic de antipatic acest personaj. Si apoi mi-am dat seama ca nu ma uit la Iron Man. Ca protagonistul din film nu e o imagine idealizata despre supereroul comercial, gentleman, superb, extra descurcaret, cu un IQ peste 140 si cu patratele. Cristian e oglinda omului real, cu nervi tociti de un sistem nedrept, cu o viata lipsita de stralucire si stil, cu actiuni precipitate, mai fidel simtirii decat ratiunii. Si asta il face pe Cristian nu simpatic, dar uman.
Sunt convinsa ca disperarea protagonistului ar putea fi redata taind la jumatate scenele in care fumeaza si se uita in neant, mananca, este perchezitionat sau conduce. Sa nu ucizi bifeaza o multime de momente taraganate, de amorul artei, care in incercarea de a portretiza frustrarea personajului, se traduc in plictiseala spectatorului. Asta ar fi reprosul principal din partea mea.
Sa nu ucizi nu e un film la care sa te duci dupa munca, incercand sa uiti de rapoartele migaloase pe care le ai de facut. E un film la care sa te duci odihnit, pregatit de revolta, cu chef de analiza si gata de brainstorming pentru solutii. Sa nu ucizi a fost deja primit foarte bine in Polonia si s-a calificat pentru un festival de film la Chicago. Vizionare placuta!
Am fost astăzi cu o prietenă la acest film şi m-a lăsat cu frustrare, revoltă, neputinţă, furie, câte puţin din toate. Filmul ăsta, dacă mai era cazul, ne arată, din nou, cât de corupt e sistemul, cât de laşi sunt oameni… Am plâns, am râs, dar mai ales m-am regăsit în rolul personajului principal. Câtora dintre noi nu li s-a întâmplat să vrea, măcar odată să spună lucrurile cum sunt şi să nu poată din cauza sistemului şi a celor din jur. Un film wow, pe care îl recomand tuturor.
Sunt de acord cu tine, Delia! Filmul asta produce un amalgam de stari si n-are sanse sa fie uitat prea usor.