Personaje principale: Shang Chi (Simu Liu) si Xu Wenwu (Tony Chiu-Wai Leung)
Regizor: Destin Daniel Cretton
Casa de distributie: CineForum
Durata: 132 minute
Lansare in Romania: 03.09.2021

Stii de la ce e zambetul ala tamp de pe fata mea (presupunand ca ai putea-o vedea fara sa intri in efractie in casa mea)? De la faptul ca am ajuns la IMAX dupa 2 ani, iar asta mi-a adus un nivel de dopamina echivalent cu castigul unui milion de dolari si investirea lui intr-un studiu de slabit cu ciocolata. Am fost aseara la Shang-Chi, cea mai recenta productie Marvel si mi-a placut. Mult.

Shang-Chi

Cel de-al 25-lea film din universul Marvel este si primul cu un protagonist asiatic, Simu Liu, aflat prima oara in prim-plan, dupa mai multe roluri secundare. Ce bine l-au ales! Sau mai bine spus, ce bine s-a ales singur daca ar fi sa ne luam dupa tweet-ul scris de el catre Marvel in 2018.

In 2020, Simu Liu il joaca pe Shang-Chi, un erou chinez ce fuge de propriul trecut dominat de violenta, lupta pentru putere si abandon. Dupa 10 ani de la escapada in America, Shang-Chi este chemat acasa de catre tatal lui, un personaj controversat si, pentru mine, cel mai detestat villain din universul Marvel. Cum se termina povestea? Nicio sansa, trebuie sa descoperi on your own.

Impresie generala – o capodopera vizuala, un festin de replici amuzante

Inainte de toate, trebuie sa mentionez ca stateam langa patru copii in sala. Si toti se tavaleau de ras pe scaun, pe rand, dar insumat, s-a ras tot filmul. Mai ceva ca rasetele la sitcomuri. Asa ca de aici trag concluzia, chiar si fara sa am in dotare una bucata copil, ca filmul asta nu e doar safe ca scene de sex si violenta cu sange, dar e chiar grozav pentru cei mici. Partea buna: e la fel de bun si pentru cei mari.

Primul lucru pe care l-am remarcat si l-am admirat este ca toate personajele chineze vorbesc chineza si sunt jucate de actori asiatici, sa ca treaba aia de demult legata de Scarlett Johanson nu se repeta si aici. Cultura chineza e bine reprezentata si prin coregrafia de lupta de exceptie, de ti-e drag sa-i vezi pe luptatori caftindu-se mai gratios ca-n dansul mirilor. Si unde nu te farmeca vizual coregrafia luptelor, te vrajeste CGI-ul, ca filmul abunda in efecte computerizate super fain create, ce completeaza cu succes scenografia grozava.

M-am uitat la un singur film si am avut impresia ca ma uit la o multime: luptele mi-au adus aminte de Crouching Tiger, Hidden Dragon, dragonul mi-a adus aminte de Game of Thrones, masinile tatalui aduceau putin a Fast and Furious, dar, per total, Shang-Chi si-a creat o identitate atat de bine definita, ca o sa fie memorabil mult timp de acum incolo. Cat de des ai ocazia sa te bucuri de umorul Marvel si de basmele chinezesti in acelasi scenariu?

Daca filmul ar fi fost realizat in 1980, cand Stan Lee se gandise sa aduca eroul pe ecrane, l-ar fi jucat fiul lui Bruce Lee. Insa Simu Liu a fost grozav ca protagonist, in imperfectiunea si inocenta lui, astfel incat sa empatizezi cu el in fiecare scena. Dar cel mai intens m-am luptat emotional cu personajul tatalui sau, un villain atat de crud prin faptul ca este in stare sa-si sacrifice proprii copii, incat nu l-am iertat pana la final. Urasc sociopatii narcisisti, dar mai ales pe cei care se cred superiori proprii familii si o chinuie. Ceea ce ma face sa-l aplaud pe actor, aflat la primul film american, desi vorbeste fluent engleza.

In final, mai mentionez ca marvel a mai bagat un romanas in distributie, unul care are muschii lui The Rock, mana Piratului din Peter Pan si privirea uracioasa a mea cand mi se termina Nutella. E de vazut!

Vizionare placuta si nu pleca din sala imediat ce se termina filmul. Ar fi pacat.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.