• Personaje principale: Elisa (Sally Hawkins) si Omul-Amfibian (Doug Jones)
  • Regizor: Guillermo del Toro
  • Casa distribuție: Odeon
  • Durata: 123 minute
  • Lansare România: 23.02.2018

De la primele secvente Shape of water, filmul mi-a dat impresia ca urmeaza sa vizionez un basm. Unul modern, adaptat zilelor noastre. Iar in noua era a basmelor, frumoasa (intr-un mod total necomercial) ramane in final nu cu printul, ci cu broasca.

Shape of water

Elisa are o viata simpla si destul de neimplinita: este muta, singura si lucreaza ca femeie de serviciu intr-un laborator despre care nu cunoaste multe lucruri. Are, in schimb, doi prieteni de nadejde: Giles, un gay in varsta care-si paticeste propria singuratate cu compania unor pisici, si Zelda, o femeie de culoare care trancane cat sa acopere si norma Elisei, ce poate comunica doar prin semne.

Insa atunci cand Elisa intalneste omul-amfibian si isi da seama ca aveau atat de multe in comun (lipsa vocii, singuratatea, modul cum ii marginaliza societatea, vulnerabilitatea, modul cum isi explorau sexualitatea in apa), ea vede in el mai mult decat un monstru.

Impresie generala – un film cu adevarat artistic, care te farmeca in ciuda legaturii stranii dintre protagonisti

Recunosc o treaba: nu am digerat cu usurinta legatura dintre Elisa si omul-amfibian, mi s-a parut destul de zoofila treaba, dar chiar si asa am apreciat enorm modul artistic in care e imbracata povestea, realizat cu maiestrie de Guillermo del Toro, despre care Octavia Spencer spunea ca-l admira atat de tare c-ar juca si un birou pentru el. De altfel, estetica filmului poarta semnatura regizorului, remarcabila si in Labirindul lui Pan sau Hellboy.

Insa este de apreciat faptul ca povestea asta de dragoste nu are ca protagonisti o bunaciune furata de la show-urile Victoria’s Secrets si un zeu grec, ci reprezentantii unor categorii batute de soarta, pe care in sfarsit cineva ii pune in prim-plan, in loc sa-i mute la figuratie.

Vibe-ul bun al peliculei e rezultatul unei sume de povesti amuzante: Guillermo del Torro a scris scenariul special pentru Sally Hawkins, pe care a pitchuit-o cand era beat; cand a fost abordata pentru film, Sally Hawkins chiar lucra la un scenariu despre o femeie care se transforma in peste. Nu, in ultimul rand, Sally Hawkins nu e la primul scenariu in care inunda baia ca sa inoate in propriul apartament. Cu atatea semne bune, era inevitabil ca Shape of water sa nu aiba farmec.

Cel mai mult mi-a placut ca, desi e un basm, pelicula a abordat si probleme reale ale societatii anilor 50: rasismul monstruos indreptat impotriva oamenilor de culoare si stigmatul asupra gay-ilor, umiliti si injositi de restul populatiei.  Ambianta retro m-a fascinat, iubesc estetica acelei perioade si a fost o idee inspirata sa plaseze actiunea atunci si sa se lege de aspectele reale ale acelor timpuri, oferind credibilitate povestii: Razboiul Rece cu rusii, spionajul si trimiterea catelusei Laika in spatiu.

In ciuda reprosurilor asupra originalitatii filmului, mi s-a parut o productie reusita, cu toate crucile pe care le duce. As recomanda-o, mai ales daca esti fanul povestilor de dragoste atipice si daca vrei sa bifezi filmele de Oscar ale acestui an. Vizionare placuta!

 

 

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.