Filmul ce ar fi trebuit sa apara initial la 1 aprilie 2022 apare maine, pe 17 martie 2023, dar aura lui comica ramane aceeasi: e un almanah de glume simpatice, adolescentine (doar protagonistul este, de fapt, adolescent), cu o distributie de zile mari, in frunte cu Helen Mirren. Shazam! Fury of the Gods invita la buna dispozitie, la a nu te lua atat de in serios atunci cand esti coplesit de probleme, la loialitate fata de familie si la mai multa blandete si acceptare fata de propria-ti persoana.
Shazam! Fury of the Gods imbina din nou mitologia cu universul megaloman al adolescentilor iar rezultatul este amuzant, spectaculos si savuros, la fel ca in prima parte a seriei dedicate acestui supererou.
Shazam! Fury of the Gods
Billy, adolescentul ce devine supererou atunci cand rosteste Shazam, a oferit puteri supranaturale tuturor fratilor sai. Din copii si adolescenti, si ei se pot transforma acum intr-o secunda in adulti musculosi, capabili sa zboare, sa se lupte, dar nu neaparat sa-si proceseze emotiile si confuzia in ceea ce priveste scopul si organizarea lor.
De haosul lor emotional profita cele trei fiice ale lui Atlas, in incercarea lor de a-si revendica puterea risipita pe niste pusti nevrednici.
Impresie generala – DC pune mai mult accent pe umor, o alegere buna
Cand ma gandesc la supereroi amuzanti, imi vine in minte universul Marvel. Umorul e semnatura lui. Dar nici abordarea DC in seria Shazam nu se lasa mai prejos, pentru ca al doilea episod al seriei abunda in glume savuroase, dintre care la 2 inca mai rad si acum, cand mi le amintesc: o sa-ti dai seama care sunt in momentul in care fiicele lui Atlas ii cer lui Freddy sa spuna numele fratilor sai si in momentul in care fratii isi marturisesc identitatile de supereroi in fata parintilor, in dormitorul lor. Doua glume foarte bine realizate, cu referinte actuale, moderne, care declanseaza instantaneu o emotie in corazonul publicului.
Tot o tema actuala este si parcursul lui Billy spre maturizare, lupta lui interioara intre nevoia de a apartine si cursul firesc de a se regasi pe sine, independent de oamenii pe care ii iubeste. Acest tumult specific adolescentin ce sadeste in el si sindromul impostorului subliniaza un mesaj frumos: abilitatea noastra de a ne construi pe noi insine chiar si in momentele profunde de frica si confuzie, cand lucrurile stabile ce candva iti erau fundatie par sa se darame acum. Iar parcursul lui Billy spre maturizare e creionat cu umor, cu suisuri si coborasuri, pentru ca vindecarea nu e niciodata liniara, dar in final happy end-ul este cu atat mai savuros, cu cat luptele lui au fost mai crancene.
Personajul Billy din Shazam! Fury of the Gods nu este singurul care apare in prim-plan. Strumful seriei, sora cea mica, Darla, aduce doza de dragalasenie care se cerea intr-un film atat de tandru, iar cu ea vin si unicornii, prezentati complet inedit in productie, si tocmai de aceea chiar si mai spectaculosi decat ii stim. Freddy, sturlumbaticul familiei, ramane la fel de clumsy si simpatic, dar primeste si o palma peste ceafa ce s-ar putea sa-i scada putin din tendinta de a epata. Iar Mary este vocea intelepciunii, pe care ea pare s-o manuiasca mai bine decat zeitele cu mii de ani de experienta a lumii.
Distributia este minunata: Helen Mirren si Lucy Liu sunt zeite si in viata reala, si in film, dar cea mai placuta surpriza a fost Rachel zegler, pe care ultima data am vazut-o in filmul West Side Story, unde a contribuit cu agonie si extaz la fiecare scena a acelei capodopere. Mi-a soptit o vrabiuta ca o voi revedea si ca Alba ca Zapada, asa ca am considerat prezenta marului vrajit din noul Shazam un teaser al noului ei rol.
All in all, la cate efecte faine si ce coloana sonora puternica are filmul, merita vazut pe un ecran mare la Cinema City. Cel mai mare, mai exact, la IMAX.