Strange World este un desen animat cat o mie de lectii despre viata, familie, moralitate si acceptare, iar asta il face placut pentru un material de divertisment, dar si util pentru a-i ajuta pe cei mici sa proceseze emotii si fapte mai complicat de explicat. Si ca sa nu complic nici eu intro-ul asta, o sa-ti zic secretul filmului inca de la inceput: a venit vremea ca Disney sa prezinte un adolescent gay in mod explicit. Yes!
In acelasi timp, n-as vrea sa reduc animatia la un manifest cultural, e cu siguranta o poveste reusita si ca storytelling, fascinanta ca estetica, iar temele sunt pe cat de variate pe atat de bine prezentate – ecologia, conflictele intre generatii, empatia fata de alte specii si dreptul la viata.
Strange World
Familia Clades se trage dintr-un neam de exploratori, insa aceasta indeletnicire se opreste la Searcher, ce simte ca menirea lui este sa fie fermier, alaturi de sotia sa, Meridian, care, la randul ei, are propriile ambitii. Fiul lor, in schimb, pare dornic sa experimenteze alte directii intr-ale dezvoltarii personale, iar asta activeaza un vechi conflict in inima lui Searcher, de data asta din perspectiva parintelui.
Cum se dezvolta acest fir narativ si ce ajung sa descopere, pe masura ce-si rezolva propriile probleme, cam asta-i farmecul noii productii Disney.
Impresie generala – delicat dar ferm, tocmai bun pentru a-l vedea cu intreaga familie
Bine ai venit la India…ooops, fontul inspirat din Indiana Jones m-a derutat. Si nu prea. De altfel, nu e o intamplare: acest desen ilustreaza o aventura plina de suspans in care protagonistul mega masculin e inlocuit, insa, cu o familie nebunatica, ce ofera fiecarui spectator un membru cu care sa se identifice si o tema de gandire despre cat de deschis la a-i accepta pe ceilalti este. Era timpul, pentru filmul Disney cu numarul 61.
Regizorul care a contribuit la animatia Moana, Don Hall, a realizat un taram subteran minunat de suprarealist, parca schitat de de Jules Verne, si populat de creaturi ciudate: bancuri de pesti care zboara prin aer si o creatura enorma, al carui rol este mai important decat pare la inceput. Dar marele lui merit este ca reuseste sa aduca nivelul de intelegere a unor teme complexe suficient abordabil pentru copii. Mi-a placut curajul intregii echipe de a expune lucruri serioase intr-o nota umoristica, naturala, asa cum ar trebui sa fie, daca vrem sa evoluam ca societate. Curajos a fost si mixul de a combina cele 2 teme majore – identitatea sexuala si ecologia.
Eu m-am indragostit de universul pastel prezentat in animatie, m-a emotionat suportul parintilor lui Ethan vis-a-vis de identitatea lui sexuala, mi-a placut apetitul tuturor pentru dreptate si setea lor de evolutie, iar in final am ramas cu un sentiment de acceptare, indiferent de diferentele dintre personaje. Iar pentru asta, cred ca merita vazut la Cinema City cat de curand.
Hai, fuguta!