Kîzîm (care înseamnă „fiica mea”) explorează relația tensionată dintre un părinte și fiica sa, într-un context cultural și social în care tradiția, rușinea și reputația cântăresc mai mult decât dorințele personale. Filmul urmărește un conflict mocnit, construit din gesturi mici, tăceri apăsătoare și reproșuri nerostite. Nu avem explozii dramatice hollywoodiene, ci un realism dureros, aproape…
