• Personaje principale: Batman (Robert Pattison) si Selina (Zoe Kravits)
  • Regizor: Matt Reeves
  • Casa de distributie: Vertical Entertainment
  • Durata: 176 minute
  • Lansare in Romania: 04.03.2022

Au fost trei ore pline. Si-au mai trecut vreo 16 de la vizionarea filmului The Batman, dar senzatia coplesitoare de sufocare, de suspans apasator si de cadere libera intr-o lume a intunericului din care doar o minte limpede te poate scoate, toate astea dainuiesc intens cum doar un film extraordinar le poate mentine. The Batman e o adevarata experienta senzoriala, de la coloana sonora ce da voce urletelor mute din sufletele spectatorilor pana la regia slow burn a lui Reeves, ce reuseste sa stabileasca o conexiune autentica intre demonii protagonistului si proprii nostri monstri interiori. 

N-am fost niciodata un mare fan al filmelor facute dupa comic books (pana la Joker), dar n-am cum sa nu cedez in fata unui mix exceptional de crime movie si thriller psihologic. 

The Batman

Bruce Wayne este intr-un purgatoriu emotional, macinat de nevoia de a salva orasul, ca misiune mostenita de la parintii sai ucisi, si imposibilitatea de a starpi coruptia si violenta, in ciuda faptului ca este trup si suflet dedicat acestei meniri. Si de parca blocajul lui nu era suficient de zbuciumat, in Gotham apare un nou obstacol: un villain ce foloseste in mod eronat notiunea de dreptate ca scuza sa-si consume frustrarile interioare, produse de o societate care nu l-a validat niciodata. The Riddler nu este the villain next door, ci o intruchipare complexa (si jucata sfasietor de bine de Paul Dano) a celor mai toxice emotii umane.

Cu toate ca filmul are o atmosfera sumbra asumata, pe alocuri peticeste vibe-ul dark cu prezenta pasionala a Selinei, Catwoman, care scoate la lumina o alta versiune a unui personaj bantuit de trecut, caracteristica de baza a lui Bruce Wayne. Spre deosebire de el, in Selina licare nevoia de a se salva pe sine, si toate actiunile ei, oricat de impulsive, converg spre aceasta dorinta. Dovada este ca, la final, se alege pe sine in detrimentul orasului Gotham. O sa vezi la ce ma refer! Asta o deseobeste de Batman, care mai mult decat sa se identifice cu Bruce Wayne, omul, devine una cu lupta pentru salvarea orasului.

Impresie generala – ultima noapte de Twilight, intaia noapte de Batman

O sa recunosc. Am facut parte din tabara care a blamat alegerea lui Pattison ca Batman, pentru ca n-am reusit niciodata sa-i separ figura de personajul lamentabil din Twilight. Chiar si in pelicula asta fara cusur, am preferat scenele in care e costumat in erou. Ele predomina, din fericire. Dar gradual si fara prea mult efort, Pattison te cucereste, in special prin monologurile concise, de parca ar reda exact replicile scurte din comics. Durerea lui convinge de la primele marturisiri.

Iar modul cum se autointituleaza Razbunarea, la inceput de film, devine covarsitor atunci cand protagonistul da nas in nas cu un villain care se prezinta cu acelasi apelativ. Acest marcaj ciclic face loc noii viziuni a lui Batman si deschide usa unei continuari: el nu poate fi Razbunarea, el este mai presus de antagonistii plati definiti de aceasta dorinta, el trebuie sa fie mult mai mult de atat pentru a reda speranta intr-un nou inceput autentic. Oglinda asta ce ii deschide ochii este momentul meu preferat din film!

Dar pelicula nu are doar acest twist circular, e impanzita de simboluri, de ghicitori, de stimulente mentale care iti refuza rolul de simplu spectator si te obliga sa participi activ la desfasurarea actiunii, incercand sa fii cu un pas inaintea personajelor. Dar nu prea reusesti. Twist-urile sunt imprevizibile, personajele au mai multe fatete, pericolul e mai aproape decat crezi si tinta atacurilor nu sunt doar oamenii corupti.

In incheiere, repet ceea ce e evident: mi-a placut tare The Batman, e un film in care emotia se intensifica stratificat, o pelicula in care personajele sunt foarte bine conturate, perfect definite de angoasele lor, fara ca acestea sa-i transforme in caricaturi. E un film la care simt ca o sa ma intorc in momente in care o sa ma intersectez la randul meu cu intunericul adanc. Si da, e un film care merita vazut la cinema, chiar la IMAX, pentru a beneficia de acea experienta senzoriala pe care o mentionam la inceput. E un film care merita si atat.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.