Al Pacino si Robert de Niro in The Irishman
  • Personaje principale: Frank (Robert de Niro) si Hoffa (Al Pacino)
  • Regizor:  Martin Scorsese
  • Casa de distributie: Netflix
  • Durata: 210 minute
  • Lansare in Romania: 27.11.2019

Nu stiu tu ce asteptari ai de la un film cu mafioti, dar eu ma astept la accent italian, la decizii dificile, la o scenografie care sa te poarte pe aripile nostalgiei, la bum bum poc poc si la multi barbati care seamana cu tataie al meu, dar imbracati mai bine. Iar The Irishman a livrat fix asta, in cel mai lung film realizat de Scorsese si cel mai lung film mainstream lansat in ultimii 20 de ani: 3 ore si jumatate. Asa ca inarmeaza-te cu rabdare si entuziasm, amore, o sa fie un drum lung, dar o sa merite. Alexa, deschide Netflix.

The Irishman la Teatrul Odeon

Prima vizionare Netflix din Romania a fost spectaculoasa: am avut ocazia sa vedem The Irishman la Teatrul Odeon, unde intregul cadru purta indicii vizuale ale peliculei: inghetata servita intr-un pahar de profiterol asa cum obisnuia s-o consume James Hoffa, ziare adunate la o ghereta retro ca in New York-ul din alte vremuri si fotografi cu aparate vechi, pregatiti sa surprinda cele mai importante momente ale premierei.

Inainte de inceput, Irina Margareta Nistor a tinut un scurt discurs despre intentia filmului de a aduce impreuna generatii diferite si ne-a promis ca nu-l va dubla si pe acesta, pentru ca are subtitrare. Dupa o asemenea primire, pot sa spun ca aveam chiar emotii.

Al Pacino povestea intr-un interviu ca filmarea The Irishman s-a simtit fix ca filmarea unei pelicule din anii’ 70 iar autenticitatea perioadei de glorie a mafiei italo-americane chiar se simte in fiecare scena.

Productia debuteaza intens, cu o crima rapida. Previzibil, este vorba de asasinarea lui James Hoffa, un personaj real interpretat cu patos de Al Pacino. De aici, povestea curge firesc si rabdator, astfel incat sa intelegi toate cotloanele Sindicatului, toate jocurile de culise si toate tradarile membrilor, unele din lacomie, altele ca sa-si salveze pielea.

Impresie generala – un Oscar la baiatu’

Ce mi-a placut la film cel mai mult a fost atmosfera. Similara cu vechile filme cu mafioti, parca erai din noua in frageda pruncie, uitandu-te la televizor cu tot familionul, asteptand reclamele ca sa poti sa te duci la baie sau sa bei apa, ca altfel mai murea vreun personaj si tu nu erai pe faza. Nu zic ca e confortabil si nostalgic sa vezi o insiruire de crime, dar filmele cu italieni infierbantati si imbarligati in afaceri necurate parca mereu te aduc in trecut, in momentele de relaxare cand nu existau badge-uri si raportate pentru KPI din Q1. De aceea sunt de parere ca The Irishman e un film cu mafioti ca la mama acasa.

In ciuda numelui filmului, curios, nu a jucat niciun actor de origine irlandeza. Personajul The Irishman este Frank (Robert de Niro), un muncitor care ajunge sa fie protejatul lui Russ (Joe Pesci), un mafiot implicat in toate afacerile orasului, si apoi mana dreapta a lui Hoffa (Al Pacino), presedintele Sindicatului, omul de la varf care coordona muncitorii din Philadephia si avea grija de interesele lor. Iar toti trei fac un trio de Oscar, pentru ca ofera personajelor lor atata credibilitate si motivatie, ca ajungi sa empatizezi cu ei chiar si-n momentele lor de agonie.

Filmul realizat si distribuit de Netflix se inspira din cartea “I Heard You Paint Houses: Frank “The Irishman” Sheeran & Closing the Case of Jimmy Hoffa”, al carei titlu a fost ales dupa primele cuvinte pe care i le-a adresat Hoffa lui Frank. In carte se dezvaluie faptul ca Jimmy Hoffa a fost ucis de bunul prieten, irlandezul care obisnuia sa-i fie garda de corp. In ciuda marturisirilor acestuia, in realitate ancheta a scos la iveala ca petele de sange gasite in casa indicata de Frank Sheeran nu corespundeau cu cele ale afaceristului disparut in 1975.

Slabiciunea lui Scorsese pentru detalii este evidenta in aceasta pelicula: dupa ce ajungi sa vezi intregul The Irishman, simti ca tocmai ai terminat un documentar. Naratiunea se imparte generos pe mai multe planuri si e exploatat chiar si cel al relatiei dintre Frank si fiica lui, Peggy, pe care o pierde treptat in timp ce se transforma dintr-un om care vrea mai multe pentru familia lui intr-un monstru care invarte bani si oameni.

E spectaculos cum personajele sunt prezentate in mai multe etape ale vietii lor. Intinerirea a fost realizata prin efecte tehnologice similare cu cele din filmul Benjamin Button si ofera o perspectiva interesanta asupra tineretii actorilor. Oare cum ar arata de Niro tanar din film pe langa de Niro tanar real pe langa de Niro tanar cu un filtru de aplicatie ruseasca datatoare de virusi?

Caruselul de zambete, tensiune si frustrare face din The Irishman un film complex pe care nu-l poti cataloga usor. E o comedie cu mafioti, daca te gandesti cum fiecare personaj apare cu un stop cadru in care se descrie cum a murit in realitate. E o drama, daca iei in calcul ca tot ce atingea Frank, ajungea sa se distruga intr-un fel sau altul iar ultima victima a sa a fost chiar fiica lui care a preferat sa rupa definitiv legatura cu el. E o biografie fascinanta, daca pui degetul pe logo-ul de la Netflix si iti imaginezi ca ar fi un canal istoric. Si un film care o sa intre in istoria genului cu mafioti, daca iei in calcul toata munca imensa din spate care se vede si se simte.

Si acum intrebarea de gratie: o sa ajunga la Oscar filmul asta? Ma tem ca n-am date nici de la Urania nici de la mama Omida, dar daca ma intrebi pe mine, eu l-as pune pe de Niro in cursa cu Christian Bale si i-as lasa sa se bata in ciocolata pentru statueta Cel mai bun Actor. Alexa, repeta scena cu salata din bucatarie, spre final. E cea mai sfasietoare.

Comments

comments

One thought on “The Irishman – un film cu mafioti ca la mama acasa”

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.