- Personaje principale: Hugh (Leonardo DiCaprio) si John (Tom Hardy)
- Regizor: Alejandro Gonzalez Inarritu
- Casa de distributie: Odeon
- Durata: 151 minute
- Lansare in Romania: 11 ianuarie
Aseara am fost la vizionarea filmului The Revenant, pentru care nutream sentimente amestecate.
Pe de-o parte, era unul dintre cele mai asteptate filme si imi doream sa fie grozav pentru ca Leo sa se intoarca acasa, la fotomodelul lui, cu-n prichindel auriu, in sfarsit. Caci pentru fiecare film in care personajul sau a murit, nu s-a ales cu nimic. Poate supravietuirea ii prieste mai strasnic.
In orice caz, pe de alta parte, aveam traditionalele mele emotii fata de gradul de violenta, despre care auzisem destule. Asa cum spunea si Emil in recenzia lui, stiam de scena cu calul si tresaream mereu cand vedeam vreun armasar in prim-plan.
Cum a fost filmul, insa, si unde m-am impotmolit in vizionarea lui, in cele ce urmeaza:
The revenant
Este povestea lui Hugh Glass ( Leonardo DiCaprio), membru intr-o expeditie din Muntii Stancosi, si tata al unui adolescent zamislit cu-o indianca. Atunci cand bastianasii isi manifesta ostilitatea si-i ucid o mare parte din echipa, el devine spriijinul supravietuitorilor in orientarea prin padurile primejdioase.
Doar ca Glass este sfartecat de o ursoaica ce-ncerca sa-si apere puii iar apoi echipa sa este nevoita sa ia decizii radicale, mai ales Fitzgerald (Tom Hardy). Dar dincolo de scenariu, care este clar unul de compozitie si nu abunda in dinamism sau dialoguri briliante, se afla maiestria regizorului Alejandro González Iñárritu.
Scena mea preferata
Intr-un film in care actiunea e tare pestrita, e usor sa zici “Uite, la scena aia am ramas masca.” sau “Aia a fost o replica misto.” Aici totul se bazeaza pe stare, pe empatie, pe atmosfera. Si-atunci pot spune ca am apreciat laitmotivul filmului, filmarile de jos in sus, ce fac copacii sa para giganti pe care nimeni nu-i poate dobori, asa cum iubita lui Glass obisnuia sa recite.
Iar inaltul cerului, incercuit de copaci inalti, apare in film, in mod repetat, completat de-o coloana sonora ce reuseste sa-ti induca o stare de neliniste. Vizual, filmul e o capodopera.
De ce am inca emotii in ceea ce priveste Oscarul
Saptamana asta, am vizionat 2 filme violente: Cei 8 odiosi si The Revenant. Si chiar de Tarantino are un apetit mult mai mare pentru violenta, trebuie sa recunosc a avut si o poveste mai reusita. Asa ca mi-e teama ca scenariul sa nu-l traga in jos pe ghinionistul Leonardo, cu toate ca eu am apreciat interpretarea lui.
Dar, de fapt, nu cu filmul lui Tarantino se bate The Revenant pentru Oscar, ci eu cred ca principalul rival, mai ales la categoria celui mai bun protagonist masculin, este The Danish Girl. Chiar daca e mult mai usor sa empatizezi cu personajul lui DiCaprio, Einar din pelicula mentionata este un rol atat, dar atat de sublim interpretat incat nu cred ca Leonardo are puterea, obiectiv vorbind, sa-l eclipseze.
In plus, desi e un film de vazut, The Revenant mai are si el ceva chichite: durata lunga, datorata scenelor statice care subliniaza atmosfera filmului; faptul ca a inceput cu violenta si atunci stilul de filmare cu muuuulte scene close-up te face sa crezi ca in orice moment o sa fie ciopartit cineva chiar in prim-plan; exgerarea obstacolelor pe care Glass le are de trecut, fara sa pateasca mare lucru ( caderea in prapastie, care nu-i provoaca nici macar o coasta rupta, faptul ca mergea pe propriile picioare la putin timp dupa ce ursoaica paruse a-i sterpeli si ultimul muschi intreg; rezistenta dupa ce inotase cu-o blana de urs si statuse in temperaturi inghetate cu zilele, ud si ranit).
Poate n-o lua Leo, dar filmul sigur se alege cu-n aurit
Pentru filmul asta, s-a filmat doar pe lumina naturala, intr-o iarna canadiana inghetata, cand multi din staff s-au dat batuti si au fost fie concediati fie si-au dat demisia. Conditiile au fost grele, Leo povesteste ca printre cele mai dificile scene a fost sa filmeze cu o blana de urs uda pe el. Regizorul isi motiveaza scenele gretoase si violente prin faptul ca a dorit sa reflecte cat mai autentic supravietuirea in acele conditii. Asa ca iata. E un film la care s-a lucrat cu dedicatie si cred ca asta e primul lucru pentru care merita rasplatit.
In al doilea rand, Leo e un actor de exceptie. Mie mi se pare ca a jucat grozav, chiar daca rolul sau, repet, nu era atat de ofertant ca in The Danish Girl. In plus, e spectaculoasa scena in care protagonistul din The Revenant e sfasiat de urs, pare totul atat de real incat efectiv am dat un search pe Google sa verific daca nu s-a filmat cu un cascador si un urs adevarat. Usurare. Nu, totul a tinut de tehnici computerizate de ultima generatie.
Hai sa mentionez si contributia lui Tom Hardy, si el nominalizat pentru rol secundar dar si pentru Mad Max.
Tu ce zici? Ia Leo Oscarul sau se mai chinuie inca un an? De pe 22 ianuarie, vezi The Revenant, distribuit de Odeon si da-ti cu parerea. Vizionare placuta!