Nu credeam că o adaptare modernă a unei distopii mă va prinde atât de tare. The Running Man m‑a întâmpinat fix cu condiţiile mele: creativitate la maximum, acţiune de top, dar şi mesaje care pe care le ţin minte după ce plec din sală.
The Running Man
Regizat de Edgar Wright şi avându‑l în rol principal pe Glen Powell ca Ben Richards, filmul este remake‑ul romanului lui Stephen King The Running Man din 1982.
Povestea: o societate din viitor (aproape de prezentul nostru), unde televiziunea şi divertismentul au devenit arme. O emisiune, „The Running Man”, transformă oameni obişnuiţi în vânat, pentru distractia unei mase.
Impresie generală
Mi‑a plăcut mult mai mult decât credeam că o să‑mi placă. Filmul îţi arată cel puţin 5 scenarii realiste negative legate de AI şi societate:
- pierderea locurilor de muncă pentru oameni din mahalale;
- televiziuni care falsifică reacţii, replici, scenarii întregi;
- divertismentul care devine evadare absolută când realitatea devine insuportabilă;
- planeta care plăteşte pentru ignorarea avertismentelor;
- tehnologia folosită de reţele de corporaţii care manipulează lumea.
Şi în mijlocul problemelor, e Ben Richards, nu e supererou, ci un om furios. E furios, frustrat, confruntat cu sistemul, cu viaţa, cu propriile limite. Mi‑a plăcut că nu a fost idealizat. Iar scenele de violenţă şi sânge sunt la locul lor: nu excesiv, dar suficient de dur încât să simţi tensiunea.
Ce am apreciat?
- Creativitatea: vizualuri, montaje, idei, toate se combină într‑o manieră fresh.
- Mesajul: despre putere, manipulare, despre ce se întâmplă când oamenii pierd controlul şi când îl câştigă corporaţiile.
- Personajele: charismatice, diverse, credibile.
- Umorul: exact cât trebuie, ca să destindă dar să nu deturneze tema gravă. Spre exemplu, banconotele au chipul lui Arnold, trimitere la filmul The Running Man în care a jucat el, anterior.
- Vizionarea la IMAX: dacă ai ocazia — imaginea şi sunetul amplifică experienţa.
Da, filmul e previzibil în anumite momente, dar nu deranjează pentru că modul în care e construit îl face să pară dianmic. Şi da, e dur. Dar merge la categoria „must see” pentru cinefili şi pentru cei care‑şi pun întrebări despre lumea în care trăim: dacă distracţia devine cea mai mare industrie, ce rămâne pentru oameni?
Recomand fără rezerve, la sală mare, cu popcorn, cu mintea deschisă. Să vezi ce se întâmplă când alergi pentru supravietuire.