- Personaje principale: Pete Mitchell (Tom Cruise) si Rooster (Miles Teller)
- Regizor: Joseph Kosinski
- Casa de distributie: Ro Image
- Durata: 131 minute
- Lansare in Romania: 27.05.2022
In sfarsit, unul dintre cele mai asteptate filme din 2022 isi ia zborul spre cinema! Si trebuie sa-ti spun: dintre toate peliculele-vedeta ale anului, mi se pare ca Top Gun: Maverick a livrat cel mai bine! Nu doar ca mi-a depasit asteptarile, dar mi s-a parut grandios. Nostalgic, dar actual. Plin de umor, dar si de suspans. Cu cascadorii facute chiar de Tom Cruise, dar si cu o latura umana si credibil conturata a personajului sau. Ba Bobita, o capodopera a filmelor mainstream, daca imi scuzi contrastul.
Una ce merita vazuta ca un adevarat spectacol ce este, la IMAX la Cinema City, pe ecran mare, cu toate sunetele la purtator, hapaind la floricele atent ca s-ar putea sa te ineci intr-una din scenele in care-ti sta inima-n loc.
Top Gun: Maverick
Dupa o cariera fulminanta in aviatia militara, Capitanul Pete ‘Maverick’ Mitchell se intoarce in scoala de elita Top Gun ca instructor. Misiunea lui este sa ii invete pe cei mai buni piloti din noua generatie sa incheie cu succes o misiune ce, la prima vedere, pare sinucigasa. Si pentru ca intriga sa fie si mai spumoasa, acolo il intalneste pe fiul lui Goose, partenerul sau de zbor care murise in primul film Top Gun, si care nu este prea incantat sa il revada.
Impresie generala – as mai merge de vreo 3 ori sa il vad
Tom Cruise e un senior. Are aproape 60 de ani. Dar la 60 de ani, omul piloteaza avioane profesionist si-si face propriile cascadorii ce sfideaza gravitatia. Ba chiar isi aduce propriul avion in film, determinand echipa sa renunte la varianta usoara de ecrane verzi si CGI in favoarea unor scene pe bune de la bord. De fapt, asta a fost intelegerea de la bun inceput: “baieti, lasam calculatoarele pentru alte filme, Top Gun Maverick se face ca pe vremuri”. Ba mai mult, Tom Cruise chiar a tinut un curs de aviatie de 3 luni actorilor din film, pentru ca ei sa fie capabili sa piloteze un F-18. Iar responsabilitatile lor au fost babane: pe langa pilotaj, si-au deschis si inchis singuri camerele de filmat si si-au reglat singuri luminile in zbor. Regizorul i-a asteptat rabdator la sol. Uneori pentru ore bune, pana cand ieseau scene ca la carte. Si doar citind treburile astea, mi se pare ca filmul merita vazut!
Dincolo de bucataria interna fascinanta, e vorba fix despre ce livreaza pelicula: o poveste emotionanta, cu suspans turat la maximum, umor dozat strategic si un protagonist atemporal si carismatic. Mix-ul a fost unul captivant! Mi-a placut contextul in care s-a regasit personajul Pete Mitchell, unul potrivit pentru varsta lui, fara a epata a tinerete fortata si fara a da ideea ca varsta te anuleaza ca profesionist. A fost un echilibru delicat, dar reusit si cred ca lui Tom Cruise ii sade la fel de bine intr-un rol matur, ca intr-unul de june un pic teribilist. Poate ar fi fost frumos sa reapara si Kelly McGillis, personajul feminin central din primul Top Gun, dar standardele hollywoodiene ne-au furat oportunitatea. De altfel, singurii actori din primul film ce reapar si in sequel sunt Tom Cruise si Val Kilmer, ce sufera de cancer la corzile vocale si in realitate.
Atmosfera opzecista se regaseste oricum si in noua productie, iar asta activeaza automat nostalgia publicului. Mie mi-era dor de un film de actiune old school, iar asta m-a purtat instant spre momentele faine din copilaria mea, cand triada Tom Cruise – Bruce Willis – Arnold Schwarzenegger domina micul ecran spre bucuria tuturor. E un stil dedicat generatiilor mai mature, de la Millennnials inapoi, asa ca nu ma astept ca gen Z sa simta la fel de intens Top Gun: Maverick. Nu-i leaga emotional nimic de peliculele astea. In schimb, pentru mine a fost rupere. Incantare totala. Lesin cu fibrilatii. O bucurie ca o guma Turbo! Sunt recunoscatoare ca au oferit experienta, chiar si dupa 36 de ani, cea mai lunga perioada din istorie intre un film si sequel-ul sau.
Acestea fiind zise, fuguta la cinema, ca despre filmul asta o sa se vorbeasca mult si bine, la un cico.
One thought on “Top Gun: Maverick – un film ce merita sa zboare direct spre box office”