Dacă nu ai văzut Tron: Ares la IMAX, îți zic sincer: n-ai văzut Tron: Ares. Pentru că filmul ăsta nu e doar o experiență vizuală, e o meditație techno cu neon, un soi de ASMR pentru retină și timpan, care te face să uiți că stai pe un scaun și nu ești, de fapt, parte dintr-o rețea digitală ce respiră lumină, sunet și… empatie.
Tron: Ares – o lume digitală, o lecție umană
Universul Tron a fost mereu despre tehnologie, realitate augmentată și bătălii în spațiul digital. Dar în Tron: Ares, lucrurile se duc cu un nivel mai sus: filmul devine aproape psihedelic, un soi de vis lucid în care muzica, imaginea și montajul îți activează toate simțurile.
Impresie generală
Tron: Ares nu e doar o continuare, e un statement vizual și auditiv. E unul dintre cele mai bine executate filme din punct de vedere senzorial din ultima vreme, iar vizionarea la IMAX, la Cinema City, amplifică senzația de imersiune până la nivelul în care… simți că plutești. E un film ASMR. Da, ai citit bine. Un ASMR cinematografic, care îți face pielea de găină, nu prin emoție pură, ci prin frecvența corectă de lumină, sunet și ritm.
Ce mi-a plăcut cu adevărat? Că în mijlocul acestui delir techno, filmul are un mesaj surprinzător de uman. Exact ce aveam nevoie după o săptămână în care am tot contemplat dilema „reguli sau empatie?”. Tron: Ares e clar în poziționare: empatia, umanitatea și compasiunea sunt mereu prioritare.
Personajele, deși codate, calculate, algoritmizate, se ciocnesc de întrebări fundamentale:
– Ce definește un suflet?
– Când devine un program conștient?
– Ce sacrifici atunci când alegi să fii uman într-o lume digitală?
Iar răspunsul, subtil dar clar, e: alegi empatia. Întotdeauna.
Să-l vezi la IMAX e aproape o cerință legală. Ecranul panoramic, sunetul care îți pătrunde prin oase și neonul care ți se reflectă în iris – toate transformă Tron: Ares dintr-un film într-un performance vizual. Nu am mai avut de mult senzația că un film m-a atins. Și nu exagerez: e genul de film la care vrei să revii nu doar pentru poveste, ci pentru senzație. Pentru stare. Pentru cum te face să te simți în timpul rulării.
Merge perfect cu o zi de weekend, o minte deschisă și o sete de vizualuri nebune.