Afara e mai frig ca-n frigider, asa ca singura intrebare valida in aceasta perioada este “la mine sau la tine?”. Pentru ca plimbarile lungi pe afara se exclud din start. Iar drumurile la restaurante, cumparaturi, cadouri sau alte acte de rebeliune in fata vremii se limiteaza drastic sau se delega direct curierilor. Si daca tot mergem in vizita, la caldurica, de ce sa nu cedam unui “inception” al acestei intrebari, cu comedia romantica “Your place or mine?”.
Nu de alta, dar am avut norocul sa o savurez in premiera pe Netflix si am impresii la cald. Si-un pic de nostalgie fata de comediile romantice ale anilor 2000. Si-un pic de crush reactivat fata de Ashton Kutcher, despre care pot sa pun pariu ca va imbatrani la fel de sexy ca vinul bun sau ca George Clooney.
Your place or mine
Prietenia dintre Debbie si Peter a inceput atipic: intai au avut o tentativa de relatie, apoi Peter s-a speriat, apoi Debbie s-a maritat si a facut un copil, apoi a divortat, iar muuuulti ani mai tarziu ii surprindem in ipostaza de tovarasi la catarama, prin telefon, ea in Los Angeles si el in New York. Si cand erau la un pas de a se reintalni, Mercur intra in retrograd, iar Debbie are nevoie urgent de un babysitter pentru a putea lua parte la un curs de contabilitate in New York.
Asa ca, in loc de reuniune, cei doi ajung sa faca schimb de case: Peter vine sa aiba grija de fiul lui Debbie in Los Angeles, iar ea se instaleaza pentru o saptamana in apartamentul lui din New York pentru a-si lua o acreditare de care avea nevoie la job. Doar ca schimbul de case aduce cu el un schimb de stil de viata si un schimb de perspectiva. Si asta ii reseteaza emotional si da startul unui basm modern ce merge brici cu-o ciocolata calda, in patura.
Impresie generala – la fix de Valentine’s, de frig, de nostalgie, de curiozitate si de relaxare
In ajun de Valentine’s, Your place or mine e genul de comedie romantica ce te-aduce cu gandul la epoca de aur a comediilor romantice, cand tipul asta de film burdusea box office-ul, iar thrillerele psihologice si dramele hiperintelectuale inca isi asteptau momentul de glorie. Perioada aia cand tot ce voiai era sa te relaxezi cu un scenariu simpatic, cu o distributie plina de vedete, cu o regie atractiva si ideea ca iubirea trece orice obstacol.
Iar ca o masina a timpului, pelicula bifeaza ca la carte aceasta reteta consacrata. Reese Witherspoon, cu o dulceata ce te duce cu gandul la rolul ei din tinerete – Elle Woods – combinata si cu responsabilitatea materna – un pic din personajul Madeline Mackenzie – e bijuteria filmului. Iar Ashton Kutcher, intr-un rol de millennial matur ce calareste capitalismul cu fler, apare cu ridurile la vedere, semn ca gropitele-i vor fi admirate de acum incolo de alta categorie de varsta (si de fiicele acestora). Sunt curioasa daca o sa simti si tu asta, dar la mine s-a activat o nostalgie crunta! Un dor de mine si de ei, asa cum eram acum vreo douazeci de ani. Parca m-am intalnit cu 2 prieteni la catarama, la randul meu.
Dar sa stii ca nu totul evoca nostalgie. Explicit, mai nimic. Cred ca un Gen Z o sa-l ia ca atare. Actiunea are loc in timpurile noastre, in ritmul nostru cotidian de Speedy Gonazlez, cand ai atatea de facut si resursele parca intra in sac! Mi-a placut foarte mult regia, alerta si moderna, ce o sa te duca sigur cu gandul la video call-urile din pandemie. Si la treaba asta scoreaza: familiaritate = empatie. Insa atmosfera cu totul e relaxanta si placuta, ca doar am promis ca merge cu ciocolata calda si c-o paturica: e un film light, ce nu intra prea mult in detalii de profunzime, ce nu se vrea a fi hitul anului, ce merge (mai ales) dupa o zi lunga sau inainte de ziua aia lunga a lui Cupidon. O escapada blanda ce-o sa apeleze la repertoriul tau de interjectii dragalase.
Ca scenariu, accentul cade mult pe contraste si cum acestea genereaza posibile scantei, de bine sau de rau, ce ajung in final sa aprinda o dragoste veche. Debbie trage la rutina si stabilitate. Peter vrea provocari si libertate. Si e dragut cum nu se intalnesc nici la el nici la ea, ci la mijloc, celebrand ceea ce au in comun: o personalitate calda si loiala si bucuria cu care priorititzeaza implinirea celuilalt. Pe ici pe colo isi fac loc si niste personaje-satelit care o sa sporeasca doza de umor: gradinarul ciudatel al lui Debbie e de departe preferatul meu.
Iar partea cea mai buna? De azi e deja disponibil pe Netflix, gata sa-l vezi dintr-un foc si sa-ti blocheze toate gandurile alea fevrile ce ameninta sa vina dupa tine si la culcare. Vizionare placuta!